,,Alfabetizarea este mijlocul de identificare, înțelegere, interpretare, creație și comunicare, toate acestea într-o lume aflată în schimbare rapidă și într-un proces accelerat de mediatizare și digitalizare’’.
Astfel, anul 1990 este declarat Anul internațional al alfabetizării, iar rolul critic al alfabetizării este subliniat prin Conferința Mondială a Educației pentru Toți, precum și prin actul intitulat Cadrul de Acțiune pentru Întrunirea Nevoilor de Bază în Învățare. În următorii 15 ani se înființează Institutul UNESCO pentru Învățarea Continuă, sunt organizate, de asemenea, o serie de întruniri și sunt adoptate declarații care să promoveze educația universală de calitate, echitabilă și incluzivă.
Considerată a fi un promotor al dezvoltării sustenabile a individului, permițându-i acestuia accesul la educație, oportunități de muncă și condiții de trai mai bune, alfabetizarea în viziunea UNESCO reprezintă mai mult decât o sumă de abilități de bază ce vizează, cititul, scrisul și calculul matematic.
Cu toate acestea, la nivel global se estimează un număr de cel puțin 750 de milioane de tineri și adulți care nu știu să citească sau să scrie și de 250 de milioane de copii care nu reușesc să atingă un nivel minim, de bază, al abilităților de alfabetizare – ceea ce are drept consecință excluderea, a tuturor și a fiecăruia dintre ei, de la posibilitatea participării sociale și comunitare.
