Articole postate de Cosmin Verde

  • Aici - Dan Lăzărescu... 27

      Aici, unde mai e o ţară,Aici, unde mai e un neam,Aici, unde o rugăciuneÎncă mai cântăreşte-un gram.Aici, unde încă buniciiSe sprijină de gard şi vinLa porţi să caute pe uliţiNepoţii care mai revin.Aici, unde, sub talpa crucii,Încă străbunii străjuiescŞi unde n-a uitat pământulS-asculte plugul românesc.Aici, s-a aciuat minciunaCea mârşavă dintru-nceputŞi nedreptatea cea vicleanăPrea multe cuiburi şi-a făcut.Aici, dospind în noi, răbdareaParcă-a răbdat deja prea multŞi a crescut a ei plămadăPrea multă teamă de-nceput.Aici, unde se fură viseŞi veacurile nu-s de-un veac,Căci s-a furat

    Citește mai departe
  • Învrăjbire - Magda Isanoș... 61

      As vrea sa mor alaturea de tinesi timpla linga timpla ta s-o pun,ca, ascultindu-ti gindurile bune,sa stiu daca mai esti si-acuma bunsi fara ascunzis ca mai nainte,si sa te-ntreb daca-i adevaratca nu ma mai iubesti si m-ai uitat.E lumea rea pe-aicea si ma mintec-ar fi asa, dar daca te-as vedea,cu gura, de pe ochi si de pe guraindepartind oricare vraja rea,iubirea din taciunele de uraas reaprinde-o si ne-am recunoaste,mirindu-ne c-atita invrajbirein suflet din cuvinte poate naste.Si-am fi pe urma cum is doua fireintr-o impletitura, sa nu poatao umbra intre noi sa se strecoaresi astfel sa-mi intunece c-o patasurisul care-mi tine loc de soare.

    Citește mai departe
  • Murim... ca mâine - Magda Isanoș... 79

    E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,poate chiar maine, pomii de pe-aleeacolo unde-i vezi or să mai steevoiosi, în vreme ce vom putrezi.Atâta soare, Doamne,-atâta soareo să mai fie-n lume dupa noi;cortegii de-anotimpuri si de ploi,cu par din care siruie racoare...Si iarba asta o să mai rasara,iar luna tot asa o să se plece,mirata, peste apa care trece-noi singuri n-o să fim a doua oara.Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poategasi atata vreme pentru ura,când viata e de-abia o picaturaintre minutu-acesta care batesi celalalt - si-mi pare nentelessi trist ca nu privim la cer mai des,ca nu culegem flori si nu zambim, noi, care-asa de repede

    Citește mai departe
  • România lui Avram Iancu - Corneliu Vadim Tudor... 42

      E rînduită prost această stînăzadarnic are jgheaburi și păşunicind turmele tot înspre rîpi se mînăiar din ciobani numai cîțiva sînt buniE prea in calea lupilor, sărmanasînt lotri mulți, tainu-i tot mai micși nu mai crede nimeni în nirvanadin vechiul rai n-a mai rămas nimicS-au îngrăşat berbecii şi mågariipăianjenii ruinei curg şuvoipereții de stejar trosnesc de cariicăpușile regine-s peste oiAu ruginit tălăngile în ploaieși laptele-i ca pînza grea de cortși orice miel se leapădă de oaieîn măieriște zace-un înger mortApasă greu blestem pe stîna astaosînda Mioriței a căzuts-ar mai putea răscumpăra năpastaşi-ar mai fi timp s-o luăm de la

    Citește mai departe
  • Avram Iancu - Vasile Copilu-Cheatră... 42

      L-au zămislit străfunduri de pădure,Din lacrimile celor mulți şi fără țol,Să lovească-n cei ce au venit să fure,Cu brânca dreaptă, trăznet, pe pistol.A crescut ca steiu-n strai sărac,Cu inima plecată peste gloată,Ascultând cum din adânc de veac,Gem sufletele celor trei pe roată.Astăzi doarme somnul său adânc,Alăturea de Horia, sub gorun, în glia geto-dacă,De nu s-ar fi născut cu spada la oblânc,Istoria Transilvaniei ar fi cu zeci de veacuri mai săracă.

    Citește mai departe
  • Avram Iancu - Ana Blandiana... 41

    Dormind înaintează cântând din fluier stinsÎnvinsul crai al adormirii noastre,În urma lui cresc codri mari de plânsȘi hohotesc nemuritor dezastre.În urma lui se ară singur de cutremurPământul nostru pustiit de somnȘi singur, sub al zilei roșu tremur,Se seamănă cu oase vechi de domn.Ar fi destul îndemnul din fluier să-și suspineȘi-ar încolți pământul scârbit războinici grei,Dar el e încoifat c-un roi somnos de-albineȘi-armate are-n turme picotitorii miei;Dar struguri dulci se-mbată și ațipesc în vie,Dar norii-adorm pe ceruri și undele pe lac,Dar grânele se culcă și se sfârșesc în glie,Sub greutatea florilor de mac;Dar dorm în albii râuri și frunzele-n păduri,O țară-ntr

    Citește mai departe
  • Cântecul Iancului (1847)... 42

         Dorme duhul strămoşesc În poporul românesc Dorme…numai de n’ar fi Prea târziu când s’a trezi!...   O, de s-ar trezi azi ear Jugul josnic frânge-l’ar Jugul aspru ruginit De duşmani laşi făurit.   Unde merg şi unde stau Tot de jele-amară dau Şi sub ceriu frumos, senin Lumea-i fiere şi venin.   Dar de tot nu s’a fi stins Vechiul foc ce l’au aprins Pe pământul ardelean Horia, Cloşca şi Crişan?!

    Citește mai departe
  • If - Rudyard Kipling... 52

    De poți să nu-ți pierzi capul, când toți în jurul tău Și l-au pierdut pe-al lor găsindu-ți ție vină,De poți, atunci când toți te cred nedemn și răuSă nu-ți pierzi nici-o clipă încrederea în tineDe poți s-aștepți oricât fără să-ți pierzi răbdareaDe rabzi să fii mințit, fără ca tu să mințiSau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunareaSă vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminți.De poți visa, dar fără să te robești visăriiDe poți gândi, dar fără să-ți faci din asta un țel,De poți să nu cazi pradă nicicând exasperăriiSuccesul și dezastrul primindu-le la fel,De poți să-auzi cuvântul rostit cândva de tineRăstălmăcit de oameni, ciuntit și prefăcut,De poți să-ţi vezi idealul distrus și din ruine,Să-l reclădești cu-ardoarea f

    Citește mai departe
  • Daţi-mi un trup, voi munţilor - Lucian Blaga... 110

    Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,şi totuşiflori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,căci lutul tău slabmi-e prea strâmt pentru straşnicul sufletce-l port. Daţi-mi un trup,voi munţilor,mărilor,daţi-mi alt trup să-mi descarc nebuniaîn plin!Pământule larg, fii trunchiul meu,fii pieptul acestei năprasnice inimi,prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,fii amfora eului meu îndărătnic! Prin cosmosauzi-s-ar atuncea măreţii mei paşişi-aş apare năvalnic şi libercum sunt,pământule sfânt. Când as iubi,mi-aş întinde spre cer toate mărileca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,spre cer,să-l cuprind,mijlocul să-i frâng,să-i sărut sclipitoarele stele. Când aş urî,aş zdrobi sub picioarele mele de stâncăbieţi soricălătorişi poate-aş zâmbi. Dar numai pe tine te am, trecătorul meu tr

    Citește mai departe
  • Grădinar în Rai - Nicolae Băciuț... 177

    Nu-ți cer nimic. De ce ți-aș cere ?Când Doamne, singur știi ce vrem!Zăpezii cum să-i ceri sa fie albă,Iar ierbii, cum să-i ceri să fie verde?Iar sforii, cum să-i ceri să fie ghem? Nimic nu-ți cer. Mi-ajunge viațaDin care-mi iei câte puțin.Nici strugurilor nu le ceri să fie vin.Nici soarelui să uite dimineața. Nu-ți cer nimic la Judecata de Apoi,Din mine, dacă mă ridic,Nu voi fi singur: suntem DOI!Nu-ți cer nimic.Dar dacă totuși vrei ceva să-mi daiSă mă faci, Doamne, grădinar în RAI!

    Citește mai departe
  • De-ai ieși din mormânt între noi - Aron Cotruș 295

    De-ai ieși din mormânt între noi și-ai vedea atâția moți zdrențuroși pe munții goi și neamul întreg flămând ca acu, ce-ai zice, Horia, tu?!... Te-ai jelui, ai doini din fluier, ori ai da un nou, și lung, și roșu șuier, munții toți să se cutremure, liftele câmpiei să tremure, să le vezi îngrozite, de pe culmea-ți săracă, din ale belșugului târguri cum pleacă?!... De-ai trăi tu

    Citește mai departe
  • Plouă - George Topârceanu... 279

    Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ţine ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Şi când se crapă iar de ziuă, - plouă. În faptul zilei, streşinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată soarele sărac. De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă, N-apuci a scoate nasul din cerdac, Că până la întoarcere, - te udă. Există şi răstimpuri când se moaie, Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus, Şi cerul câte-oleacă, spre apus, Se luminează puţintel - a ploaie. Atunci se cheamă că e timp frumos (Măcar că tot mai cade-un pic de bură), Dar fumul din ogeac se lasă-n jos, Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură...

    Citește mai departe
  • Labuntur Anni - Radu Gyr... 275

    Aşa trec în fuga lor, Radule, Radule, anii,ca ieri culegeam tot văzduhul pe spade fierbinţişi iată-ne azi, potoliţi întru răni şi strădanii,uncheşi înţelepţi, pe obraji cu surâsuri cuminţi. Ca ieri, muşcam lacomi din lume ca dintr-o gutuie,ca ieri, ascundeam curcubeie sub şepci de şcolari;iar azi măsurăm tot egal şi ce e şi ce nu e,căci zborul şi praful le-am pus pe acelaşi cântar. De mult am închis şi suspinul şi lacrima-n ladă,de mult, nu mai frângem genunchi pe câte s-au dus,iar dacă-n ferestre mai vin umbre vechi să ne vadă,ne află zâmbind, împăcaţi în solemnul apus. Azi nu ne mândrim cu victorii cândva adunate,ci doar cu durerea în care am fiert şi-am şezut.

    Citește mai departe
  • Voi n-ați fost cu noi în celule - Radu Gyr... 290

    Voi n-ați fost cu noi în celulesa știți ce e viața de bezne, sub ghiare de fiară, cu guri nesătule, voi nu știți ce-i omul când prinde să urle, strivit de cătușe la glezne. Voi n-ați plâns în palme, fierbinte, străpunși de cuțitul trădării.Sub cer fără stele, în drum spre morminte, voi n-ați dus povara durerilor sfintespre slava si binele țării. În cântec cu noi laolaltătrecând printre umbre pereții, voi n-ați cunoscut frumusețea înaltăcum dorul irumpe, cum inima saltăgonind dupa harfele vietii. Ce-i munca de brațe plăpânde, ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru, cum scârțâie osul când frigul pătrunde,

    Citește mai departe
  • Identitate - Radu Gyr... 284

    Eşti, Doamne bun, eu pământean şi rău!În dragoste nu-Ţi seamăn nici în milă,dar după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă. Nu Ţi-am râvnit nici razele subţiri,nici tălpile străpunse de piroane,dar Tu mă faci părtaş în răstignirisă-Ţi tot îngân osânda la icoane. Sfinţit de cruci pe care nu le-am vrutşi de-nvieri pe care nu le-aş cere,nu ştiu, Tu te cobori la mine-n lut,sau eu mă urc spre raiul Tău, bând fiere? Cu necerșită slavă Tu mă încarcişi-n cuie când sfinţenia mă frânge,oftând mă uit la rănile prea largişi-Ţi cresc alături, sânge după sânge.

    Citește mai departe