De poți să nu-ți pierzi capul, când toți în jurul tău
Și l-au pierdut pe-al lor găsindu-ți ție vină,De poți, atunci când toți te cred nedemn și răuSă nu-ți pierzi nici-o clipă încrederea în tineDe poți s-aștepți oricât fără să-ți pierzi răbdareaDe rabzi să fii mințit, fără ca tu să mințiSau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunareaSă vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminți.De poți visa, dar fără să te robești visăriiDe poți gândi, dar fără să-ți faci din asta un țel,De poți să nu cazi pradă nicicând exasperăriiSuccesul și dezastrul primindu-le la fel,De poți să-auzi cuvântul rostit cândva de tineRăstălmăcit de oameni, ciuntit și prefăcut,De poți să-ţi vezi idealul distrus și din ruine,Să-l reclăde...