Suzi Zuzi

Articole postate de Suzi Zuzi

  • Un an nou fericit!... 415

    Sau cum să îți vezi poza în fiecare zi a anului ăstuia, următorului și viitorului, și a anilor urmașilor urmașilor în vecii vecilor.S-a întâmplat ca într-un anumit moment binecuvântat când s-au aliniat toate planetele bune și nebune, eu să scap în noiembrie 2016 la Black Friday ca vaca la lucernă. Pentru că nu am știut, dar știm acum, că Black Friday e ohmmm... o sirenă care te poate duce la pierzanie în mai multe feluri - toate foarte plăcute! Unul e să cumperi de toți banii, altul e să cumperi numai lucruri de care nu ai nevoie, un altul ar fi să cumperi lucruri de care ai nevoie, dar sunt de-a dreptul extravagante, ca să nu spun altfel.Eu am cumpărat multe lucruri de care aveam nevoie, cum ar fi o oală sub presiune în care să fierb „găinile de țară” care apar în viața mea și nu vor să fiarbă, o fustă - mult prea mică, dar pe care o păstrez ca să am motiv de hai-să-ne-mai-oprim-din-mâncat-dragă, DD și-a luat un termometru digital - cea mai tare invenție care ne ajută

    Citește mai departe

  • Sacré Bleu... 261

    Christopher Moore - Sacré Bleu: A Comedy d'Art Mantia Fecioarei Maria este pictată în albastru. Albastrul sacru. Nu a fost întotdeauna așa, dar începând cu secolul al treisprezecelea, Biserica a decretat ca în picturi, fresce, mozaicuri, vitralii, icoane și altare, mantia Fecioarei Maria să fie pictată în albastru și nu orice albastru, ci albastru ultramarin, cea mai rară și mai prețioasă culoare din paleta pictorului medieval, de origine minerală, mai valoroasă decât aurul. În chip straniu, în cele unsprezece secole de dinaintea răspândirii cultului Fecioarei, nu apare în literatura bisericească nicio menționare a culorii albastre, niciuna, ca și cum ar fi fost evitată în mod deliberat. Înainte de secolul al treisprezecelea, mantia Fecioarei era tradițional pictată în roșu - culoarea sângelui sacru. Negustorii de culori și pigmenți din Evul Mediu, care se aprovizionaseră cu roșu încă de pe vremea Imperiului Roman, dar nu aveau o sursă n

    Citește mai departe

  • Drumul Taberei... 250

    Casa mea se află sub un deal unde era pe vremuri o tabără în adevăratul sens al cuvântului. Tabăra a fost un conac foarte frumos, într-un peisaj care pe vremuri, când dealurile din spatele meu erau acoperite cu viță de vie și păduri cât vezi cu ochii, trebuie să fi arătat destul de pitoresc și relaxant pentru tinerii pionieri și tovarășii lor supraveghetori. În vremurile tulburi pe care le traversăm, conacul e abandonat în paragină și statul - prin dezinteres - l-a redat tineretului din sat care se bucură de el cum știe mai bine și anume smulge parchetul și îl pune pe focul de tabără din sala mare, scrie pe pereți mesaje gen Și Luță are demonii lui, face pipi, caca în veceurile dezafectate și alte chestii palpitante. Ieri, plimbându-ne ca tot omul duminica după o masă copioasă, am ajuns la Tabără. Atmosfera era aproape ireală, o liniște leneșă tulburată doar de foșnetul pașilor noștri, câteva triluri care prin delicateț

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile