Vlasin Cristina Maria

  • img
    • Articole
    • Vizualizări

    Vlasin Cristina Maria

    Born in Bistrita, Romania. Studies: The Music School of Bistrita 1987-1995 • violin, piano, theory and solfegio, history of music, choir. Art Lyceum of Baia Mare 1995-1999 • Bel canto and piano, conducting, history of music, contrapunct, orchestration, theory and solfegio; • Romanian and universal literature; • Foreign languages: English, French. The Music Academy “Gheorghe Dima” of Cluj Napoca 2000-2005 • Bel canto, piano, history of music, folklore, choir conducting, musical forms and analysis, methodology, musical aesthetics. • Member of “Antifonia Choir”, conducted by Constantin Ripa. • Licentiate in Arts, Music, specialized in music pedagogy. Vocal Tango and Jazz improvisation with Anca Parghel Professional activities: 2007 - Poetry Performance - Gelu Vlasin and Cristina Cornea – the poetry presented in another way than usual. Performance in : Bistrita, Bucharest, Craiova Placer de Tango – with Anca Parghel and Co.

    Profilul de blogger pe toateBlogurile

Articole postate de Vlasin Cristina Maria

  • Instrumente cu coarde și arcuș: VIOLONCELUL (CELLO) 441

     ISTORIC ...

    Citește mai departe

  • Instrumente cu coarde și arcuș - VIOLA... 298

     ISTORIC În ceea ce privește istoria acestui instrument, ea se confundă cu cea a viorii, cu care se aseamănă în majoritatea privințelor. Aceiași constructori, în aceleași locuri și epoci, au dăruit violei glasul și forma actuală. DESCRIEREA INSTRUMENTULUI Viola are aceeași formă ca și vioara. Violele – mai variabile în dimensiuni decât viorile – sunt de două tipuri: unele mai mici, care sunt – în fond – niște viori puțin mai mari, la care se cântă ușor, dar nu aduc o sonoritate deosebită, și altele mai mari, adevăratele viole, cu un sunet specific, care ating în înălțime aproximativ 65 – 66cm. În schimb, arcușul, mai mic decât la vioară, măsoară numai 74 cm.

    Citește mai departe

  • Instrumente cu coarde și arcuș - VIOARA... 214

     ISTORIC Vioara modernă și-a căpătat forma ei suplă și armonioasă în mâinile pricepute ale lutierilor italieni, care într-o perioadă de aproape 200 de ani (1560-1750), creează tipurile definitive și, totodată, exemplare din cele mai strălucite, p care constructorii ulteriori se vor strădui să le imite. Originea instrumentului cu coarde și arcuș trebuie căutată mult mai în urmă și pe alte meleaguri. Cu 5000 de ani înaintea erei noastre, în India, i se atribuie lui Ravana, regele din Ceylon, inventarea unui instrument rudimentar, ravanastronul, care se dovedește a fi cel mai vechi tip al instrumentelor cu coarde și arcuș. El dăinuiește încă în mâinile unor călugări budiști din ordinul cerșetorilor.

    Citește mai departe

  • Clasificarea instrumentelor muzicale... 247

      După modul de producere al sunetului, instrumentele se pot împărți în: Instrumen...

    Citește mai departe

  • Instrumentele Muzicale Folosite În Epoca Fanariotă 309

      Aparatul organologic (organologia – știința instrumentelor muzicale și a clasificării acestora, cuprinde studiul istoriei instrumentelor, instrumentele utilizate în diferite culturi, aspectele tehnice a

    Citește mai departe

  • Etnogeneza muzicii românești... 187

         Când și cum s-a format muzica românească? Este muzica noastră o artă tânără, sau a parcurs un itinerar ce atestă o venerabilă vârstă? Își datorează individualitatea unor sinteze străvechi, sau unor influențe relativ recente? Iată câteva din numeroasele întrebări care preocupă în cel mai înalt grad atât pe specialiști, cât și pe iubitorii de muzică.     Formularea unui răspuns durabil presupune factori istorici de autoritate notorie din domeniul artei sonore. Cum însă aceștia nu au fost scoși la lumină și cum, probabil, există restrânse șanse să apară la orizont, cercetătorii sunt constrânși să se servească de argumente comparative, deduse din arsenalul altor discipline. Procedând în acest fel, avem posibilitatea emiterii unor aserțiuni ce în viitor ar putea fi, prin lărgirea investigațiilor, completate sau infirmate.     Ca expresie a conștiinței umane, muzica a reprezentat în permanență o formă indestructibilă a vieț

    Citește mai departe

  • Muzica proto-română... 316

         Înțelegem prin muzica proto-română acea artă sonoră care a existat pe teritoriul țării noastre în perioada romanizării, perioadă care corespunde procesului formării poporului român.      După retragerea legiunilor și administrației romane, din anul 271 și până la începutul secolului X, pământul Daciei a fost scena unor profunde mutații, de natură politică și socială. Traiectoria lor circumscrie trecerea progresivă de la stadiul relațiilor anterioare la forme prefeudale, având structurile de bază în reînvierea formelor ancestrale ale obștiilor sătești.      Cotropită și prădată în repetate rânduri, Dacia romană nu și-a putut aduna energiile spre a le canaliza înspre acte constructive care să înfrunte timpul. Absența liniștii, mișcarea aproape continuă a semințiilor alogene au obligat populația autohtonă să se refugieze în locuri ferite, în munți și păduri, îndemnând-o să nu dureze așezări impunătoare, pentru a nu atrage

    Citește mai departe

  • Istoria muzicii românești. Muzica în Dacia Romană. Genuri și instrumente în muzica romană. 262

             Pentru Imperiul roman, muzica constituia un mijloc de etalare a măreției și bogăției.      Venind în Dacia, armatele romane au adus genuri muzicale, îndeosebi cantica, acele melodii lirice de rezonanță, r

    Citește mai departe

  • Cella Delavrancea. Arpegii în ton major. Portrete. GEORGE ENESCU („Astra”, Brașov, 1967) 293

         ”Soarta, uneori nestatornică, alteori vitregă, a fost cu George Enescu darnică în toate felurile. Un proverb englez spune:”Character is destiny”, adică caracterul făurește destinul unui om.  În viața marelui muzician se adeverște această zicală. De mic copil, aptitudinile lui muzicale au fost hotărâtoare, și tatăl său i-a pus în mână o vioară. La vârsta de nouă ani, l-a dus la Viena, la școală, iar mai târziu, la Paris, la Conservatorul Național de Muzică.

    Citește mai departe

  • Cella Delavrancea. Arpegii în ton major. Portrete. GEORGE ENESCU (Contemporanul, 8 mai 1950) 261

         ”Amintirea unui mare artist se adună greu în cadrul uni medalion a cărui formă închide, de obicei, flori presate, o fotografie ștearsă și câteva rânduri scrise cu cerneală roșie.     În toată făptura genialului enescian s-au îngemănat de timpuriu intuiția cu voința, răbdarea cu talentul, temperamentul cu măsura, poezia cu logica, desăvârșind una dintre cele mai excepționale personalități ale veacului nostru.     Pe fața

    Citește mai departe

  • Istoria muzicii românești. Muzica în Dacia Romană 261

       Cucerirea Daciei de către legiunile lui Traian a declanșat procesul de romanizare a acestei provincii, a cărui finalitate va fi formarea poporului român. În acest proces, elementele locale au fost înglobate în formele mediteraneene de sclavagism dezvoltat, propriu romanilor, asigurând societății noi din Dacia o evoluție de tip superior. Concretizarea artistică a acestei realități și-a găsit expresie într-o cultură și artă de tip roman suprapuse stratului dacic anterior. Sinteza obținută, cunoscută sub denumirea daco-romană, va constitui prima etapă a procesului de ontogeneză a poporului român.    Prezența romanilor în teritoriile nord-dunărene după anul 106 e.n. se datorează victoriilor obținute pe câmpul de luptă. Dacia nu mai prezintă structura social-politică de până atunci, este o provincie cotropită, ceea ce prefigurează anumite particularități de care trebuie să se țină seama atunci când se caută determinarea esenței procesului de sinteză daco-romană, adică natura p

    Citește mai departe

  • Istoria muzicii românești. Muzica în perioada străveche și veche. Arta traco-dacilor 268

     Dată fiind vechimea acestui strat de cultură, este aproape imposibil de recompus tabloul exact al existenței muzicale pe teritoriile locuite astăzi de români, există totuși o viziune de ansamblu realizabilă prin metoda comparației, a deducție, a confluențelor diverselor tipuri de cultură din teritoriul european, cu raportări la viața materială și spirituală a populațiilor ce au locuit acest pământ.  În muzica epocilor vechi găsim cele mai îndepărtate straturi de civilizație desfășurate în spațiul carpato-dunărean unde se atestă forme sincretice de manifestare artistică, ritualuri, ceremonii în care sunetele organizate, fie și spontan, dețin o funcție structurală. Însoțind omul de la primii pași ai ascensiunii sale spre modalitățile superioare de viață, muzica s-a întîlnit în cele mai diferite situații și momente, în strânsă dependență cu factorii psihologici, religioși, sociologici, lingvistici și simbolici. Legată inițial de activitatea productivă, muzica a parcurs un lung

    Citește mai departe

  • Istoria muzicii românești.... 274

     Iată primul episod dintr-o serie lungă de episoade dedicate istoriei muzicii românești. Nu este vorba despre o muncă a mea proprie de cercetare (mi-ar fi plăcut) e mai degrabă o compilație a lucrărilor scrise de cei mai de seamă cercetători români în acest domeniu. Aceste episoade, cum le numesc eu, vor să vină în ajutorul celor care necesită informații despre istoria muzicii fie ei elevi, studenți, profesori sau viitori profesori sau pur și simplu pasionați de muzică. Studiul istoriei muzicii românești s-a făcut în trecut de către cercetători precum: Mihail Gr. Poslușnicu, Th. Burada, Constantin Brăiloiu, George Breazul, Zeno Vancea, cărora le-au continuat lucrarea R. Ghircoiașiu, Gheorghe Ciobanu, Vasile Tomescu, George Pascu, Bujor Dânșoreanu etc. Lucrarea Hronicul Muzicii Românești de Octavian Lazăr Cosma, prezintă un tablou cât se poate de convingător și complex al vieții muzicale în teritoriile locuite de români din cele mai vechi timpuri; dincolo d

    Citește mai departe

  • Cronici muzicale. Arpegii în ton major. File de cronică. Portrete - Cella Delavrancea 361

    În următoarele postări o veți descoperi pe minunata Cella Delavrancea, pianistă, scriitoare şi profesoară de pian. S-a născut la Bucureşti la 15 Decembrie 1887 şi a decedat la 9 august 1991. A fost fiica cea mare a scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea. Scrieri - Cella Delavrancea, Editura Eminescu Volumul "Scrieri" constituie prima selecție reprezentativă a operei literare, memorialistice, de cronicar muzical desfăşurate de Cella Delavrancea timp de aproape o jumătate de secol. Cronicile din volumul Arpegii în ton major (1970) dezvăluie "cea mai pătrunzătoare inteligență muzicală" (Șerban Cioculescu) din scrisul românesc.

    Citește mai departe

  • Muzica în Mesopotamia.... 303

    Cultul sumerian (mileniile IV și III î.HR) De-a lungul celui de-al patrulea mileniu î.HR în diferite culte pentru un zeu sau altul de cânta un singur imn sau psalm. Liturghia era formată în mod frecvent dintr-o serie de lamentații, din ale căror texte se păstrează numeroase fragmente, în care se observă existența unor forme poetice considerabil evoluate. Structura acestor cânturi arată, pe de altă parte, strânsa legătură dintre text și muzică. În jurul secolului XXI î.Hr. , sau poate chiar înainte, tehnica cântului liturgic era responsoriu (răspuns al corului sau al unor soliști dat preotului la liturghie) și antifonul (imn religios, în care două coruri repetă alternativ același vers din psalmi). Fiecărui poem îi corespundea un cânt propriu (sir sumerian) cânt căruia i se atribuia un ethos  particular care, fie facilita comuniunea cu o zeitate determinată, fie dota această zeitate cu caracteristi

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile