Telenovelele copilariei mele... 186
- Personale
- 18-04-2023 12:11
Terra nostra (1999) Rosalinda (1999) Primer amor...a mil por hora (1999) ...
Citește mai departeTerra nostra (1999) Rosalinda (1999) Primer amor...a mil por hora (1999) ...
Citește mai departeCateva frunze trecatoare. Auzi cantecul? Trebuie sa te concentrezi mult, cu ochii inchisi pana vezi notele cu ochii mintii si viorile cu ochii sufletului. Ea tot merge, uneori alearga, mai cade, mereu si mereu mai sus...Raurile par ca vin de peste tot, la inceput subtiri, alteori mai late, dar mereu in miscare. Incotro? Asta as putea s-o intreb si eu. De unde aceasta graba? Asaza-te pe o piatra si admira cerul, dansul frunzelor, joaca animalelor. Caci daca ne uitam doar in fata, cine sa mai vada pe cei ce ne sunt alaturi? Pe cei care ne imping de la spate fara sa stim pentru ca suntem prea concentrati? Fa o pirueta in viata ta si cuprinde in brate pe tot cercul tau vizibil sau imaginar, pe soare, pe mare, pe luna, pe stele si tot ce este intre ele. Caci viata este un dans, nu un drum cu obstacole, trebuie doar sa pornesti muzica. Aerul rece ii inunda plamanii. Inspira ca si cum ar bea cu nesat un pahar rece ca gheata dupa multe ture prin parc. Cu fiecare pas se simt
Citește mai departeAsculta...Asculta ceea ce de mult vrea sa-ti spuna inima si tu o sufoci cu panglici colorate. In linistea noptii iti e greu sa nu auzi, sa n-o auzi. Bubum, bubum...Tu si doi greieri ce stau sub clar de luna. Un vajait dinspre amiaza ce anunta ploi. Azi, maine, ieri si-acum. Tic-tac. Unde esti? Te-am pierdut dupa colt. Acolo unde te jucai pitita. Mai stii ca ai fost copil? Nu aveai atatea ganduri. Sau poate aveai, dar nu ti se invarteau stoluri-stoluri in jurul capului. Avion cu motor...Pantofi ce-asteapta sa lase
Citește mai departePrin vis vad omul din luna, clar, ca si cum am fi una si aceeasi persoana. Tese panze din suspinele oamenilor si coboara usor pe ele pana pe acoperis. Auzi? E sunetul mersului lui tiptil. Ni se uita la sufletul adormit si ne cauta in bagaje ca sa mai arunce din el. Cumva, mereu i-am simtit prezenta ca niste licurici invizibili ce ma invaluie pe nesimtite. Ma las cercetata de acesti ochi patrunzatori ca si cum asta ar fi ultimul lucru pe care pot sa-l fac inainte sa cedez lacrimilor. Trebuie sa fac ceva cu suvoiul acesta de ganduri ce ma poate ineca oricand in somn. Iar as
Citește mai departe*text scris pentru un concurs in liceu He was alone..A small being in the infinite of time..Nobody knew of his existence,or at least that he was able to see everything..The perfect eyewitness...He’s looking curiously,observes little detailes..But no one knows that he has a soul,too.His wings flew too much through this world for that someone even care.And still, he’s just a little butterfly.His size is not important, but the changes which
Citește mai departe