Gabriel Bota

Articole postate de Gabriel Bota

  • Fântâna ursului... 1492

    Bunicul meu a murit singur, sub un bec galben de spital.A avut doar un copil, pe tata. Când tata avea doi ani, bunicul a început să sape în curtea casei o fântână. Puternic ca un urs, a săpat 8 luni, de dimineață până târziu în noapte, în fiecare zi. 38 de metri, fără oprire, hotărât să găsească izvoarele Apei Vieții. Când a ajuns la 39, solul a început să mustească și, din urletul de bucurie al Bărbatului-Urs, pământul s-a cutremurat surpându-se peste el. Cumva, a reușit să iasă la suprafață, a zâmbit cerului apoi a strâns din pumni și a luat-o de la capăt. Bunica, speriată, a încercat să-l oprească. I-a spus: ”o fac pentru tine și pentru băiatul nostru, nu fi nebună!”. Și n-a mai ieșit din fântână până când din crăpăturile pălmilor lui n-au șiruit stropi reci de apă-curată. Fericit, în noaptea aia, a adormit acolo, lângă groapa-spre-adâncuri și lângă cerul-lui-dumnezeu. Dar, din cerul-lui-dumnezeu, s-a pornit o ploaie cum nu i-a mai fost dat să vadă. Apa-din-cer s-a

    Citește mai departe

  • poem cu rotopercutor... 437

    oamenii își descoperă destul de rar sufletulacea invenția ușor uitabilă despre care sincernici nu cred că există decât atunci când cineva altcineva își înfige mâinile adevăruluiîn ochiul conștiinței tale împietritete gâdilă te face să zâmbești îți șopteștehAI e momentul să te trezești bouletot ce e mai frumos în viața asta de doi leinici nu s-a întâmplat așa că ridică sunetul în boxele viitorului10000 de wați neînduplecați până când fericirea fericirea fericirea îți strălucește în piele de parcăazi ai fi copilul lui dumnezeusingurul în stare să fie sigur de ceea ce vreasingurul care nu cunoaște singură

    Citește mai departe

  • Konica Minolta, Femeia-Uitare... 471

    Femeia-Uitare s-a născut în locul de unde vine Noaptea. Nu se știe cum sau cine însă cumva, cineva, i-a pus numele de Konica Minolta. Ea nu are corp însă există și se pare totuși că este extraordinar de frumoasă. Se arată doar în conștiința Oamenilor-Timp și doar ochii acestora o pot vedea atunci când visează. Ea este produsul fizic al imaginației Oamenilor-Timp. Femeia-Uitare duce cu ea toate uitările din lumea asta și din cea de Dincolo. Dacă o întrebi ceva nu are cum să-ți răspundă dar îți aduci aminte ce ai uitat doar întâlnidu-o. Ea este cea care le dă speranță oamenilor, pisicilor și luminii. Ea aduce cu ea trecutul și ne ține în prezent. Și Oamenii-Timp o vânează și vor să o distrugă pentru

    Citește mai departe

  • hello again it’s you & me... 436

    viața trece cu fiecare farfurie spălatăîndepărtezi grăsimea și-arunci resturile la gunoi precum amintirile neplăcuteapoi îți așezi speranțele pe raft una câte una să strălucească în bătaia beculuipână data viitoare când vei fi uitatiar și iar de promisiunea de a fi mai bunbut who gives a shittimpul curge de la robinetdirect în canalul neantului și-al uităriimă doare mai tare când sunt tăiat la degetatunci mă uit în jur caut ceva apoi renunț și știusub orice pansament rămâne o urmăchiar dacă viața trece și oamenii pleacădac-ai fi aicite-aș fuma două pachete pe zifără să-mi pese că-mi vei dăunagrav sănătății cândvaphoto credi: mark harless

    Citește mai departe

  • dream ceremony... 432

    noi cred că nu ne-am mai vorbit demult trecem cu viteză prin timp ca peste o trecere de pietoni rozalie și blestemată și chiar îmi doresc să ne accidentăm cândva aproape fatal sau măcar să riscăm să trecem dincolo și dincoace și sus și pretutindeni și-apoi să fugim în samoa precum stevenson ori schwob să gustăm durerea comedia și târziul să ne îmbolnăvim de vreo boală rară și ca printr-un miracol nemeritat să ne facem bine și de fericire așa happy happy să modelăm din apa mărilor balonașe spumoase și mititele pe care să le suflăm către cer iar cerul fin și velin să fie cerul broscuțelor cu piciorușe de flori și sub cer să îți cer să-mi faci un copil poate o fetiță cu sprâncene de fildeș sub care se va strecura privirea iluzorie a tuturor celor care iubesc

    Citește mai departe

  • visătorii de rând... 479

    ce prostie noaptea se lipește de geamte sufoci de liniște și dispari ca o scuză penibilăundeva într-un vis speri să uiți și să fii uitat dar visele locuiesc în apropiere chiar prea în apropierestau pitite lipite de perna conștiințeivisele sunt ori iluzorii ori mustesc de adevăriar cine zice c-a visat frumosn-are nimic de-a face cu noi ăștiamuritorii de rând scuzevisătorii de rândfemeie femeiece te-aș mai visa fără să-mi aduc amintece bine-aș dormi dacă n-ai fidoar o lumină care-mi deschide ochiidar nu-mi încălzește inimadeloc

    Citește mai departe

  • a fost odată ceva ce nu a fost... 477

    bună searada ție îți spun stai liniștit și uită o vremede business plan-uriori de hainele împrăștiate alandala pe canapea îți propun un dealgândește-te la amintirica la o plasă de cutii de beredeschide pe rând câte-o dozăsavureaz-o fără grabăși-ți garantez cea mai miștobețiepe bune nu-i greudoar bucură-te ca un prostde tot ce ai în jurpentru că în jurul tăue cineva care-ți merităbucuriași încă ceva chiar dacă într-un final întotdeauna finalul e de-a-n puleaiubeșteacum

    Citește mai departe

  • Fericirea din fața aragazului... 480

    Sunt fericit de fiecare dată când te văd în fața aragazului. De fapt, nu gătești nimic și nici nu mi-ai gătit vreodată. Îmi place însă când te apleci și deschizi ușa cuptorului. În cuptor stă ascunsă gravitația pământului ori un fel de magnet special care îți atrage sânii afară din tricou. Tricoul tău e fericit și el, trebuie să fie. Poate și aragazul și cuptorul și întreaga bucătărie. S-ar putea spune că viața mea e o adevărată fericire. Și asta doar pentru că te-ai aplecat să deschizi ușa cuptorul. Așa, fără vreo implicație sau cu intenția de a-mi găti ceva. Poate doar vrei să mă faci fericit. Cine știe?! Poate doar tu! Adică, acolo în suflețelul tău mizantrop, suflețelul tău roz și drăgălaș ca un porcușor de g

    Citește mai departe

  • O dimineață senină... 453

    A deschis ochii și s-a ridicat în picioare. Nicio altă dimineață nu urma să mai fie ca aceasta. Știe foarte bine ce are de făcut. Trage draperiile și deschide geamurile. În viața altora e primăvară. Nimic mai mult. Zâmbește mijit, aproape neobservat. Caută pachetul de țigări și se trântește în fotoliu. Într-una dintre țigări e injectată o sută de miligrame de Poloniu-210. Letal, magnific, simplu. Lucrurile care nu există nu pot fi imaginate iar cele care există nu pot fi schimbate. E convins de asta. Acceptă tot ce nu a putut accepta până acum. Nu știe de ce și nici nu îi pasă. Dumnezeu iartă prea târziu. Și întotdeauna e prea târziu. Chiar și pentru dumnezeu. Deschide o carte precum un chirurg deschide inima pacientului său pe masa de operație. Cu

    Citește mai departe

  • about time... 527

    m-am uitat la un film ”about time”în care personajul principalputea să se întoarcă în timp darorice schimbare nu schimba nimiciar și iar îmi dau seaman-aș retrăi nicio zioricât de grandioasă sau oribilă ar fi fostnu l-aș salva pe motanul meunu m-aș lăsa ”din timp” de fumatnu aș deveni bogat sau celebrunu m-aș upgrada nu aș corectași nici nu te-aș opri să fugi hai huidin primăvara mea în cine știe cealtă primăvarăși asta pentru cănicio clipă n-are farmec dacă o trăiești de două oriși da vă spunda da dapentru că tot ce aveme destulacum și niciodată încă o dataphoto: elena alferova

    Citește mai departe

  • Ochiul drept al crocodilului... 461

    Întotdeauna m-am trezit primul și nu-mi aduc aminte să se fi trezit altcineva înaintea mea în casă, prima lumină a zilei o vedeau ochii mei care cercetau în ea viitorul acela produs de fumul în care Alexandru cel Mare n-a reușit să scape de privirea ochiului drept al crocodilului, poveste veche pe care-am citit-o pe undeva, nu contează, m-am trezit întotdeauna primul și de ceva vreme nu mai sunt sigur nici de asta fiindcă în casă nu mai e nimeni, e doar liniște și frig, peste pereții bucătăriei sunt linii îngroșate de ulei care urcă nefiresc spre tavan și primul lucru pe care-l fac este să privesc tavanul mai bine de 20 de minute fără să știu de ce, dumnezeu nu e acolo și nici în viața mea nu mai e, nu mă întrebați de ce, o

    Citește mai departe

  • nimic neobișnuit... 483

    afară erau două nopțicu două rânduri de visenimic neobișnuit ca într-un basmte-am căutat în fiecareși de fiecare dată te-am găsitnimic neobișnuit până când mi-ai spus cât de prost poți să fiin-ai înțeles pân-acumfemeile nu trăiesc în viseși-ai dispărutnimic neobișnuitde-atunci nu mai dormși nici nu mai viseztrăiesc și caut ca oricine oricefără să vreau să mai găsescsfat antiasceticstai treaz și ia pe cineva de mânăatinge-i sânii și umblă-i la ființăn-are cum să meargă răufiindcă asta se numește simpluviață

    Citește mai departe

  • note to myself... 420

    în orașul în care trăiesc oamenii sunt foarte singuri se plimbă așa în neștire pe stradă ca niște rațe gripate și nimeni nu se ține de mână nu știu dacă mă înțelegețioamenii ăștia au degete care nu ating alte degete ating doar ecrane reci pe care se zbenguie culori și fețe fotoșopate oamenii ăștia suferă de un delir de omnipotență oamenii ăștia nu cunosc oameni oamenii ăștia nu sunt oameni sunt orice altceva nimeni nu știe cechestie de ținut minte gabi:patul din care pleciîși schimbă întotdeauna cearșafulphoto: anna shakina

    Citește mai departe

  • ride... 518

    chiar dacă uneoriîn capul tău prost se oprește timpulîntotdeaunapicioarele vor merge mai departee adevărul simpluși greu de digeratîn viață nu poți rămâne doar cu amintiricel mult fugi de eleși speri să poți uitasă te întorcie bine să visezi poatee și mai bine să te trezești așa că merită să-ncercidraga meamă doare-n cot de toată iarnaastăzi plecmă așteaptărestul viețiiphoto: kwoh waiten

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile