afară erau două nopțicu două rânduri de visenimic neobișnuit ca într-un basmte-am căutat în fiecareși de fiecare dată te-am găsitnimic neobișnuit până când mi-ai spus cât de prost poți să fiin-ai înțeles pân-acumfemeile nu trăiesc în viseși-ai dispărutnimic neobișnuitde-atunci nu mai dormși nici nu mai viseztrăiesc și caut ca oricine oricefără să vreau să mai găsescsfat antiasceticstai treaz și ia pe cineva de mânăatinge-i sânii și umblă-i la ființăn-are cum să meargă răufiindcă asta se numește simpluviață