Articole postate de Gican Claudia

  • [Drumeții cu copii] La Peștera Coacăzei cu Om pe Munte 205

    Nu mai auzisem de Peștera din Valea Coacăzei / Gaura Sbârcioarei, dar nici nu mă miră și nici nu știu dacă e bine sau rău ca unele locuri să rămână dosite. M-a atras evenimentul celor de la Om pe Munte și fiind și o ocazie de revedere în familie, am purces la drum. Traseul nu este marcat și nici ușor de dibuit, astfel că dacă aveți ocazia să mergeți cu un localnic, nu ezitați. Având în vedere de câte ori am trecut apele crescute ale Ulmului și Sbârcioarei (e drept, am fost după o perioadă ploioasă), nu prea era drumeție pentru copii, dar fetelor le-a plăcut cel mai mult să fie trecute pe sus dintr-o parte într-alta. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul [Drumeții cu copii] La Peștera Coacăzei cu Om pe Munte

    Citește mai departe
  • Postăvarul sălbatic. Circuit cu Drumul Șerpilor și Valea Lamba Mare 185

    Numele Postăvarului e invariabil legat de Poiana Brașov și de pârtiile de schi, dar e un munte cu atâtea chipuri încât de stai în Brașov și colinzi tot felul de poteci, ajungi să nu te mai saturi de el și să-l apreciezi la adevărata-i valoare. Nu mai fusesem pe aceste două trasee mai puțin cunoscute și umblate și n-am fost dezamăgită. Drumul Șerpilor m-a impresionat în mod deosebit și chiar dacă e o urcare aproape continuă, te simți în inima și în sălbăticia muntelui, departe de tot ceea ce credeai că știi despre Postăvaru. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Postăvarul sălbatic. Circuit cu Drumul Șerpilor și Valea Lamba Mare.

    Citește mai departe
  • [Drumeții cu copii] La zmeură la Cabana Mălăiești 213

    Am început cu mure în pădurea de cum treci puntea peste Valea Glăjăriei. Numărate: două tu, două tu, două tu. Am continuat cu zmeură împărțite din ochi și, în apropiere de cabană, cu frăguțe. La întoarcere, ospățul cu zmeură a pierdut orice numărătoare: cât cuprinde! Cea mai lungă drumeție a Mirunei s-a datorat și companiei nu doar fructelor, căci altfel se îndeamnă la mers când mai are pe cineva de vârsta ei. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul [Drumeții cu copii] La zmeură la Cabana Mălăiești.

    Citește mai departe
  • [Drumeții cu copii] La afine pe Muntele Roșu... 207

    Cam așa sună o drumeție cu cei mici în jurul vârstei de cinci ani. Iar dacă nu promiți fructe, atunci trebuie să fie o cabană cu ceva bun sau o cascadă sau o peșteră sau ceva spectaculos, nemaivăzut, eventual un tărâm al zânelor sau al trolilor care e musai sa fie invizibili... ca să eviți dezamăgirea. Nu merg ei mulți oameni mari pe munte de dragul muntelui, darămite copiii! Ca părinte dependent de munte, cea mai mare dorință montană legată de Miruna e să îndrăgească și să cunoască muntele în toate formele, să-i vadă întreaga frumusețe peste tot, nu doar pe creste, pe vârfuri sau în locuri renumite. Muntele să fie un loc familiar, un sprijin, iar nu o distracție sau o destinație. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul

    Citește mai departe
  • Făgăraș Rocks! Trăirile „primei fete” la Brătila SkyRace 239

    Acest concurs a fost mai mult o tură (ultra) rapidă decât o competiție de alergare, de aceea titlul nu e deloc exagerat în cazul meu. M-am înscris anume pentru traseu căci nu am mai fost la est de Urlea și abia așteptam să revăd Făgărașii, munții ce mă impresionează cel mai puternic din Carpați. În afara primilor doisprezece kilometri și a ultimilor patru pe care i-am alergat mâncând pământul, restul traseului este despre omul-furnică pe muntele cel mare, despre locuri mai puțin văzute și umblate - mi-au plăcut la nebunie urcările pe hățașuri de pădurari și ciobani, cu muchii lungi peste care doar norii se revarsă în liniște urcând din căldările adânci jupuite de zăpezi, e despre peisaje și trăiri pentru care e musai să-ți faci timp, să ridici capul din iarbă, să zâmbești larg și să întinzi brațele răcorindu-te în vânt. Pe când entuzi

    Citește mai departe
  • Bucegi în familie – Omu și Doamnele... 242

    Drumeția e prima și marea dragoste când vine vorba de munte, alergarea și florile au venit după, în mod firesc, fiind mereu preocupată de a vedea mai mult și de a ști ce văd. Chiar și atunci când urc la Omu în plin sezon turistic în Bucegi, eu aleg să văd muntele și nu-mi doresc să am potecile doar pentru mine, o exclusivitate cât se poate de egoistă când vine vorba de trasee clasice, foarte cunoscute. Oamenii de munte sunt egoiști în marea lor parte, pasiunea aceasta cere mereu mai mult și dacă se poate doar să primești, dar foarte rar să împarți și/sau împărtășești (vorbesc de oameni de munte, nu de turiștii care fac două drumeții pe an, una la Omu și alta pe Moldoveanu). Poate tocmai de aceea, am parte de poteci frumoase și cu puțină lume sau chiar deloc, cum a fost și în drumeția de față. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolu

    Citește mai departe
  • 25 de ani cu un ciob în talpă... 270

    Sunt conștientă că această postare va atrage mulți curioși, dar, mai ales, pe ghinioniștii care rămân cu astfel de „amintiri” aproape neverosimile. Scriu pentru că există puține astfel de mărturii pe internet, am tot căutat într-o vreme orice de care să mă agăț, dar și pentru că e o „etapă din viață” cum recent mi-a spus cineva, o etapă care (sper) s-a încheiat. Mai am un motiv, acela de a insista pe faptul că nu ești nebun sau închipuit când spui că e ceva acolo. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul 25 de ani cu un ciob în talpă.

    Citește mai departe
  • Brașov Marathon 2021, rețeta de iulie: 38km și apă cât cuprinde… 215

    E concursul ce-mi trece pe lângă casă, eram înscrisă de anul trecut și nu am mai alergat niciodată cursa lungă: cum să nu particip?!? Că nu am apucat să mă antrenez din pricina ciobului din talpă nu e un motiv suficient. Că urmează un concurs de 48 de km în Făgăraș pentru care această cursă ar putea funcționa ca un antrenament, e un altul ce dă bine în calcule. Cert e că plec de-acasă cu promisiunea unei alergări bune, că nu există miză, dar emoțiile mă copleșesc de cum ajung în Piața Sfatului și atmosfera mă transformă într-o bilă agitată în urna loto. Oare ce număr iese?!? Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Brașov Marathon 2021, rețeta de iulie: 38km și apă cât cuprinde….

    Citește mai departe
  • Noapte în Șaua Strunga, ediția 2021... 240

    Mi-aș dori tare mult ca în fiecare vară să existe cel puțin o noapte dormită sus pe munte, să mă minunez în desele treziri de lipsa oricărui sunet, să mă foiesc conștientă de fiecare oscior și mușchi și gând limpede, să pășesc dimineața pe iarbă și privind în zările încețoșate să am sentimentul libertății depline. Iar când cea mai bună prietenă, și cea harnică dintre noi două, mă așteaptă cu ceaiul și cafeaua făcute, tot ce-mi rămâne e să trăiesc clipa cu seninătatea pe care o merită. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Noapte în Șaua Strunga, ediția 2021.

    Citește mai departe
  • [Drumeții cu copii] Prăpăstiile Zărneștilor – răcoare pentru părinți, pietre și grote pentru pitici 229

    Până să am copii nu vedeam Prăpăstiile Zârneștilor ca pe un traseu de sine stătător, ci ca o porțiune dintr-unul mai mare pe care te duci sau vii de undeva. În intervalul de vârstă în care picii nu pot merge prea mult și nici nu mai acceptă/nu mai pot fi cărați, începi să cauți idei unde să mergi, să-ți placă și ție, să le placă și lor, să nu te ardă prea tare soarele cât aștepți analiza fiecărei insecte moarte, să nu fie țânțari, să fie și stânci pe care se pot cocoța și, evident, pietre pe alese. Am venit aici cu Miruna bebe, cu ea în sistemul de purtare, cu ea pe post de mini drumeț năzuros, dar de data aceasta, alături de verișoara ei, parcă i-a plăcut cel mai mult. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul [Drumeți

    Citește mai departe
  • Turism între valuri de corona. Sudul Germaniei. Alpii sunt mai frumoși vara. Prima via ferrata 259

    Jurnal de călătorie în vremuri de pandemie. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Turism între valuri de corona. Sudul Germaniei. Alpii sunt mai frumoși vara. Prima via ferrata.

    Citește mai departe
  • Acesta e un blog, dar eu uit că sunt blogger. Ce s-a mai întâmplat în ultima vreme 242

    Multe dintre gândurile ce mă preocupă s-ar putea transforma în articole de blog, dar le scriu în minte, le cântăresc și mi se par prea puțin. Dacă nu e ceva lung, consistent, dacă nu simt că acopăr tot subiectul, nu e de-ajuns! Acesta e un blog, doar un blog, iar eu am pretenții prea mari! Îmi e dor de vremurile când facebook-ul era încă departe peste mări și țări (ale internetului), iar eu postam două rânduri și o fotografie și simțeam că-mi eliberez sufletul sau mintea de ceva ce trebuia fi scris. Și se simțea atât de bine! Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Acesta e un blog, dar eu uit că sunt blogger. Ce s-a mai întâmplat în ultima vreme.

    Citește mai departe
  • KM Vertical Bâlea 2021. Cel mai greu kilometru, ultimul 231

    Ziua în care n-am urcat pe podium, dar am câștigat atât de multe. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul KM Vertical Bâlea 2021. Cel mai greu kilometru, ultimul. ...

    Citește mai departe
  • O alergare matinală în Piatra Mare... 238

    Diminețile petrecute pe munte au ceva festiv, pe toate le suspectez de zâmbetul acela fericit al evadării, dar și al satisfacției coborârii când majoritatea abia încep să urce. O dată depășit momentul trezirii, restul vine de la sine, energia invadează venele și entuziasmul se distribuie celor două prietene care pot alerga și vorbi în același timp. Dar cum am venit aici pentru pante ce ne lasă fără glas, urcăm rapid pe vârful pustiu în calmul atât de dorit al începutului de zi. Păstrând pentru la întoarcere câteva clipe de odihnă într-un loc special, tura noastră se împarte echitabil între cele două pasiuni complementare, frumusețile munților și alergarea. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul O alergare matinală în Piatra Mare

    Citește mai departe
  • Primăvara în Munții Țaga... 210

    Sunt câteva locuri deosebite lângă Brașov, iar Munții Țaga sunt unul dintre ele. Peste drum de Piatra Craiului, cu ocheade lungi spre Bucegi sau Iezer sau Făgăraș, cu drumuri și semne antropice, dar pustii cât ține ziua în perioadele când nu se pășunează. E drept, nici nu te cațeri ca-n Piatra Craiului și nici nu strângi diferențe de nivel impresionante, dar uneori tot ce-ți dorești e „să ai un munte doar pentru tine”, să iei la picior o muchie, să străbați păduri și să analizezi munții din jur de câte ori se schimbă unghiul. Iar dacă vrei... e și un loc unde te poți pierde :) Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Primăvara în Munții Ț

    Citește mai departe