În unii ani am chef să fac ceva special de ziua mea, în alții nu. Dar pentru anii în care am vrut dar nu s-a putut, ar trebui să-mi fiu datoare și să „bifez”. Cum zicea prietenul Radu, tot ce e peste patruzeci e bonus. 44 sună bine, dar parcă prea repede am ajuns aici! Anul acesta m-am bucurat că-mi pică ziua în weekend și speram la o drumeție, însă ploaia/ninsoarea și frigul ultimelor zile m-au deturnat. Mai mult, m-am speriat de prognoză și mi-am început dimineața... leneșă. Când s-a arătat soarele, mai să-mi ies din fire, dar înțelepciunea vârstei mi-a șoptit că nu te pui cu toanele lui martie. Într-adevăr, n-a ținut mult, doar cât să pot spune că am văzut soarele de ziua mea.