Camarazi de front – Batalion de marș – Gestapo – Monte Cassino – Lichidați Parisul – General SS, de Sven Hassel Camarazi de
DODO - La Marinarul cu Pipă Lumina profundă Mângâi trupul uneltitor al miresmelor cu ochiul invidiei - definitivă şi calmă ca moartea - De ce mai trăiesc printre cioburi de spaime indescifrabil uitate dispreţuitoarele împreunări ale luminii profunde? asprite de fluturii mâinilor noastre ciobite ca o ştirbitură de cană primind o pomană de zile mari sunt pulpele tale, iubito a tuturor vremurilor cea niciodată uitată sau nedorită sau singură hei samsari şi deodată tăcerea de dincolo învelită în purpură hei samsari ai tristeţii şi deodată corbii nepăsători din canalele albite de oase ale copilăriei hei samsari ai ţigărilor fumegânde în colţul buzelor în această veşnică seară în această broşură şi deodată capul de hidră al providenţei hei samsari şi doar noi fără aşternut fără ţară fără bârlog şi fără de vorbe în gură
DODO - La Marinarul cu Pipă Pianissimo Cât jazz Sau câte pulberi de sentimente caste (Om liber şi mahmur, nu dau un ban pe asta) punea artista-n imne! Cu gleznele luxate de penitenţă-n faste şi cvasianonime lăcaşurile moi, din rumeguş şi paste, priveam prin lupă magii alămurilor noi plângând în sus la Domnul din poza lor întoarsă cu fundul în altar Ideea rugăciunii pentru mai multe aripi îmi ruginea de veacuri manşetele din plastic dar iată că se-anunţă chiar astăzi la ziar pe pagina a şaptea Strategii din oficiu ai sufletelor proaste mărunte egolatre confuze refuzate ciobite, belalii cer un buget mai mare pentru orgii cu demoni goliţi de sens şi umbre nici vesele nici sumbre poştalioane umblă prin sulful tinereţii apoi în clipa verde cochiliile nopţii nasc perle poliedre Sub zdrenţe sidefii se spânzură de trolii copile parfumate cu umerii din carnea unor feroce verbe şi scuipă fluturi galbeni ce poate vor fi îngeri. Ludic se scurge ora lubrefiată-n arte Eternitatea linge saliv
DODO - La Marinarul cu Pipă Singur pe ţărmul Mării de Plumb Pentru cine şi cum vor fi interpretate cercurile romburile şi milioanele de pătrate rămase fără surori, fără frate? ceea ce se vede strălucind dincolo de minuscula artă a evadat din poem asemenea necunoscutei din ecuaţie sau pentru o mai lesnicioasă înţelegere pentru o mai inginerească pricepere ca o uriaşă balenă de gelatină albastră presărată cu nestemate şi cioburi de amforă pe ţărmul de scrum închipuit de marea ortansă a Mării de Plumb De acolo şi până-n Suedia se întinde un infern de parfum o metaforă o megaanafură o putoare de pamblici funebre cu graniţe fixe şi nimeni chiar nimeni dintre cei invitaţi să existe şi nimeni dintre cei rămaşi pe afară şi poate că niciunul dintre prietenii mei de veghe într-un lan de secară nu va obţine înlesnirea spectrală ori bunăvoinţa extremă cu viscoliri de regrete şi parafe de gheaţă în puful din pernă pentru care o nouă migraţie ar însemna împărtăşirea misterului existenţial cui
„Fiul măslinului” – poezia ca oglindă a spiritului în retragere„Fiul măslinului” este o meditație lirică profundă asupra vieții, credinței și memoriei. Ion Toma Ionescu îmbină mărturisirea cu contemplația, oferind cititorului o poezie confesivă și simbolică, în care măslinul devine arborele păcii și al martiriului. Volumul se distinge prin echilibru, curaj și un rafinament al adevărului personal,
Reykjavík – Ragnar Jonasson, Katrin Jakobsdottir – Crime Scene Press – recenzie Titlul original: Reykjavík Traducător George Arion Jr. Editura Crime Scene The post Reykjavík – Ragnar Jonasson, Katrin Jakobsdottir – Crime Scene Press – recenzie appeared first on Literatura pe tocuri.
DODO - La Marinarul cu Pipă Pasărea DODO Eu sunt pasărea DODO albă până la saturaţie, uriaşă albă şi singură de la prima la ultima staţie, sunt pasărea mai grea decât poezia decât aerul acesta de toamnă cu motoare de fum de ţigare şi care nu va zbura nicicând ca o doamnă nu-şi va depune cenuşa erotică în cuiburi polare în căuşul lui Dumnezeu pe celofanul subţire întins peste mare nu va ciuguli milă şi nici îndurare din unghiile de mărgean ale balaurului din Madagascar eu sunt pasărea DODO daţi-vă laoparte faceţi loc faceţi pauză faceţi exerciţii de moarte de clasicism de karate faceţi o cruce cu pixul între picioarele îngerului din carte spune Clementina duminică pe când coboară din tramvaiul douămiitreisuteoptzecişinouă cu sacoşele pline de un avânt tineresc şi atentă la ouă, pocnind de sănătate în stânga în dreapta neglijentă în ceea ce priveşte estetica faptelor mici/insignifiante/ spontane cu pleoapele mov şi sânii ca doi vulcani selenari cu miros de banane şi sugerează aşa u
Nimic nu e mai enervant decât să citești o poveste pe care să nu o poți reproduce. Doar în literatura română am observat genul acesta de scriitură „disperată”, avidă de atât de multe planuri de acțiune încât pierde esențialul.„Viața începe vineri” a lui Ioana Pârvulescu este o carte fără nici un sens: în primul rând […]
Prima întrebare pe care cartea mi-a stârnit-o a fost: De ce este România altfel în comparație cu ce altă țară? Nu cred că există două țări care să aibă exact aceleași lucruri specifice, aceeași istorie. România „altfel” este pusă de Lucian Boia pe seama mai multor aspecte: întârzierea – statele române (Țara Românească și Moldova) se încheagă abia spre mijlocul secolului al XIV lea. Teritoriul acestor state nu produce niciun text sau document. Informațiile privitoare la acestea provin din afara lor. Evul Mediu începe în spațiul românesc atunci când în