Sări la conținut

Litere

Litere

Articol

DODO - La Marinarul cu Pipă Dominourile roze Doar clipa dominourilor roze ne mai separă, metafizic, iar. Precum spre seară-n ceruri cu pluta lui de sticlă se lasă dus în sensul iubirii înc-un înger sexocentrist sau poate uşor morbocefal placenta poeziei se descompune-n doze homeopate Astfel se naşte nedorita şi-ncercănata vină mucoase parfumate-n ghimbir şi-n parafina reală din conservă amanetează viaţa pe-o formă din vitrină lăsând atâtea spaţii acestor verbe super câte-au săpat lăstunii în mal la Vadul Oii M-au junghiat în suflet solfegii molfăite-n delir gingia ploii cuvinte răsfutute şi bagaboante mute ce-şi cată prin spontane colapsuri catedrala dansată de Svetlana de la Bolşoi în poante... Mereu acelaşi vers şi veşnic altă moarte la prăvălie, -n centru, se-mpachetează-n ţiplă... Eu tac de-acum şi numai atomii mei mai ţi pă

Litere

Articol

DODO - La Marinarul cu Pipă Cloroform I Decorul sugerează ascunse lame Oblic se-ating de zid timide şi vagi, mahomedane viscerele tăcerii prin ceţuri şi pahare spălate în oţetul călduţ al dimineţii deja îmbătrânite sunt feţele tandreţii Un ochi deschis iar altul strâns într-un ghem de spire coclite şi resorturi se lăfăie în palma ţigăncii Printre corturi se sparg oracoli fragezi cum pozele uscate-ale celorlalte locuri exală secret vinovăţii iubirile leşină de ulcer printre blocuri Printre fragile lespezi hoinarele poveri au coarne şi foetus închis în chihlimbar ele nasc şi renasc încercănate fiinţe ce dispar în cosmosul urban vecin cu nebunia pe strada Trafic Greu nici moarte şi nici viaţă nici ploaie şi nici zar Doar eu mai am puterea de-a mesteca beţia cu limba în pahar auzi Clănţăne-n ceruri molarii ironiei un iad de cloroform înghite patefonul O uşă de acryl se umflă ca o burtă de carne şi de heliu un prunc viril se-agaţă de barba lui Kiril...

Litere

Articol

DODO - La Marinarul cu Pipă Privighetorile Ce noapte, prieteni, ce noapte fu aia alături şezură ca-n streşine ploaia grozave în şolduri şi dulci în imbolduri Yvonne şi Aglaia Se zămisleau pe atuncea păcate în sâmburii fumurii ai privirii ce nesfârşită petrecerea ce otrăvită săgeata arbitrară a nefericirii În miezul de lavă – caliciul de brumă în Nordul tomnatic – magnetica strună! Ne limpezeam noi înşine într-o molatecă glorie la marinarul cu pipă limbile stoarse de proză. Şi totuşi sfidând orice gnoză apusa noastră civilizaţieşiistorie se înfăţişa universului polisemantică luminoasă şi roză. Miraculos se cernea de pe turla bisericii Sfântul Bartolomeu şi Toţi Ceilalţi o zăpadă sintetică efectul luptei de milenii dintre virgulele diferitelor manuale de etică ceea ce, reflectat în vitrinele magazinelor Xavier Saint-Laurent, constituia reprezentarea cea mai pură a unei felii de dimensiuni normale dintr-un pepene – elefant cunoscut de dumneavoastră şi sub sinonimul neant. Yvonne îmi

Litere

Articol

DODO - La Marinarul cu Pipă Remember Nu aş fi visat fără nu aş fi scris cartea asta nu aş fi făcut plângere cu sinceritatea pe care o au numai curvele şi poeţii din Hyde Park şi din comuna Pantelimon care orice s-ar spune este un nume de om când pretind să li se coasă direct de inimă epoleţii când declamă când urlă când depăşesc orice noimă de-acolo de sus luându-l pe Dumnezeu de piept trăgând cerul de ugere mulgându-l de fenomenul Tungusk nu m-aş fi culcat cu 1000 de îngere nu aş fí căutat transparenţa nici nu aş fi a o e i nu aş fi nimeni nu fără ea fără oboseala astrală pufoasă a gardienilor înveliţi în mătasă din nordica frângere din zig-zag şi din unghiuri din gara eternă cu apele tulburi unde zilnic fac razii fac tumbe şi lezne îşi împreună tristeţea navetişti cu cercei şi rubinuri la glezne gară a gardienilor cu ochi de pisică la cască luminând şina veche cu iarba albastră pentru o clipă. De ce nu, te întrebi, de ce nu zice şi Alexandru mestecând seminţe de laur şi oleandr

Litere

Articol

DODO - La Marinarul cu Pipă Rugăciune Mai târziu sprijinit în tendonul de vodcă în bastonul celest şi ambiguu al nostalgiei sub verbele inelare ca viermii de ciocolată ai întunericului limfă dulce coborând în genunchi o mirare ultra supra extraexclusivistă în privinţa fantasmagoriilor ei mizantrope mi se pare sau nu mi se pare că păsarea DODO e prea puţin dodo că-şi pipăie cameleonice venele cu cioburi de lună umărul cu un stârv de chitară parfumat în sărutări aducătoare de ciumă că face blatul în trenul fantomă îmbibând boreal navetiştii cu o tristă aromă de leneşe piei epilate. Prinsă în guma visării stă spaima ţepoasă scuipată cu ură de un dumnezeu broască-ţestoasă în secunda facerii şi desfacerii din tuberculi a sferelor caste a nopţii de vineri spre miercuri murdară de verde e iarba de-acasă prin care mari poeme ratate se gudură în limba noastră porcoasă şi atât de matern bizantină Ce este ea altceva decât Clementina clementinei de clementină? Lasă-mă să mai zumzăi o dată s

Litere

Articol

DODO - La Marinarul cu Pipă Execuţie În Bucureşti la marinarul cu pipă pe strada revoluţiei de catifea sau de cafea Elite de nights in white satin de AC/DC de baloane de spumă aruncate din cel mai mustăcios satelit movietic sovietic un motan pe cerul atletic gâdele singurătăţii tale Clementina râde sarcastic sub roşia mască de mătase de China aşteptând să întrerupă idila tu înoţi tatuată cu zgârie nori şi fântâni cu uriaşe planuri de luptă ale unei vinovate armate (concepute ca un foileton de benzi desenate) care nu cunoaşte nici îndurarea nici mila Libertate strigă Alexandru libertate strig eu poetul Bădică dar vocile noastre au gustul unei ratate ispite iar tălpile noastre lasă pe ţărmuri urme de branţuri din nemoarte se-aşează peste umerii tăi hărăziţi să îndure şi dantele şi lanţuri şi săruturi toride sub cerul deschis ca o cupă cu vin portugal şi gestul fatal mantia albă imaculată absurdă incertă şi totuşi superbă sub care inocenta comoară fumegândă şarmantă despicată ca limb

Litere

Articol

Hector și târfa Yesterday Îşi aminteşte patru nume: John Lennon, Paul McCartney, George Harrison şi Ringo Star. Yesterday. Şi clipocitul apei de la baie. Apoi, numai Yesterday. Şi cum se înfãşoarã în halatul umed şi se aşeazã pe marginea cãzii. Îşi aminteşte cãldura insuportabilã din dormitorul lor, deşi este abia ora şapte şi patruzeci de minute, dimineaţa. Aburii aromaţi ai cafelei. Doctorul desface, cu mâini tremurãtoare, un pachet de ţigãri. Ţigãrile se împrãştie pe mãsuţã, câteva se rostogolesc pe duşumea, CÂTEVA NU SE MAI ROSTOGOLESC DELOC. Pocnetele, neobişnuite la ora asta, ale tobei de eşapament. Ochii mari, întunecând încercãnaţi oglinda, ai ei, ai Alexandrei, buzele ei subţiri, halatul descheiat neglijent. Doctorul deschide portiera şi strigã, vocea lui se sparge în cioburi strãvezii: - Sã nu iasã, este un ger cumplit! Alexandra nu îi rãspunde. Clatinã din cap, aşezatã pe marginea cãzii. Scuturã ţigarea pe mozaic, între picioarele uşor desfãcute. - Sã mã chemi, dacã îş