Sări la conținut
ZTB ZTB.RO

Litere

Litere •

Articol

Capitolul cincisprezece: După-amiază ...Şi iarna acoperă la intersecţii, în pieţe, cu enorme căciuli de zăpadă, cum spune inspirat George Coşbuc, aburii luptelor de stradă. Ninge uluitor şi misterios... misterios... Ninge splendid... pentru cine iubeşte sporturile de iarnă... sau măcar muzica insuportabilă... feerică... misterioasă... hibernală... de la Radio Orient... misterioasă şi hibernală... O tâmpită de muzică!... Cei doi trans-sexuali, grăbiţi (maiorul strînge sub haina-i largă, cu poale lungi... cu epoleţi confecţionaţi la casa de modă a Doinei Levinţa... un buchet de flori exotice care se iţesc... scot capul... murmură subtile crâmpeie din arii cunoscute... meridionale...), trans-sexualii), traversează, se lipesc de ziduri, alunecă lent... Florile astea... în piruiete neaşteptate. Ei nu vor să întârzie la întâlnirea cu marele scriitor armean de origine română Şteman Carafanian din Brazilia, se legitimează, a început? Îl vor acoperi de flori. Acum... acum... în faţa Casei A

Badica Gabriel 210
Litere •

Articol

Capitolul doi: 18.00 Maşina misterioasă rula vesel pe bulevardul Timişoara în timp ce luptătorii, la dreapta şi la stânga domnului Lee, îşi scoaseră cagulele şi le împăturiră de-a lungul dungilor regulamentare. Motorul torcea lin şi aroma înecăcioasă de migdale, probabil toxică, emanată de brăduţul roşu atârnat de oglinda retrovizoare, amintea de sărbătorile din anumite ierni de mult trecute, când toţi pionierii curajoşi şi harnici au primit daruri, ceea ce, probabil, îi făcea pe tinerii agenţi să zâmbească nostalgic. Unul dintre ei, cel din stânga, îi scoase domnului Lee cătuşele şi îşi aprinse o ţigare, oferindu-i una şi prizonierului, care îşi freca viguros încheieturile amorţite. -Serviţi, domnule Lee? -Nu, mulţumesc. Foarte efiţient lovituri, răspunse domnul Lee cu o voce voalată şi în cea mai bună limbă română stricată pe care o poţi auzi în pieţele de en-gros, masându-şi umerii şi gâtul uşor tumefiat. Desi intirziat ţinţi minute. Vă rog nu inţelegeţi gresit, eu adm

Badica Gabriel 227
Litere •

Kitchen de Banana Yoshimoto

În 1987, la numai 23 de ani, Banana Yoshimoto lua prin surprindere cititorii japonezi și apoi pe cei de pe întreg mapamondul, prin romanul de debut „Kitchen”, o poveste elegantă, dulce-amară despre pierdere și reziliență, cu un parfum discret de excentricitate, dar și sentimentalism familiar culturilor asiatice. Ulterior, Banana Yoshimoto va publica un alt microroman […]

Gulea Sever 125
Litere •

Articol

Hector și târfa Boris Karloff, octogenarul Pentru toatã lumea, el fusese Vampirul. Şi, cu toate astea, cei care l-au cunoscut pot mãrturisi oricând cã a avut un caracter minunat, de modã veche, cã nu pierdea nici un prilej pentru a-şi exersa manierele de adevãrat gentleman, deşi porecla lui te îmbia sã crezi cã ai de-a face cu un om sângeros sau mãcar turbulent sau scandalagiu. Dar, de fapt, nu era vorba decât de înfãţişarea personajului, pentru cã Vampirul era foarte urât. Din consideraţie pentru el, prietenii se fereau sã îl numeascã astfel şi îi spuneau Boris Karloff. Nu i-a fost uşor sã treacã prin viaţã cu grotescul chip dãruit de naturã! Dar de-ar fi fost numai atât... Pentru cã Boris Karloff a mai avut, pe lângã cea fizicã, şi o particularitate metafizicã: era luat întotdeauna în serios. Când se adunã în grupuri, oamenii schimbã, de obicei, impresii neutre, care nu lasã urme în conştiinţe, nu produc modificãri în existenţe. Ei vorbesc despre starea timpului (apreciind drept

Badica Gabriel 224
Litere •

Articol

Trădarea de neam (manea) uite de ce am angajat un golan cu țoale cu unghiile lăcuite la mâini la cap și la picioare cu pleoapele ca limba unui înger căzut într-o fabrică de ciocolată cu lapte adică i-am fost și mamă și tată și profesor de mate doar ca să-mi taie cărări cu bărbia pătrată să parcheze cumva sub un fag limuzina cu perne din piele de grauri mai diafani decât aerul să mă scarpine suspinând pe spinare să mă mîngâie pe omușor și să arunce în locul meu piatra delicat ca pe lumina farului de la Caliacra căci sunt baștan și port buchețelul de zambile în toate zilele poeziei universale dar iată nimicul (apropo am avut o mătușă care se mărita când și când cu diplomați doctori avocați contabili și aproape tot timpul cu mari actori care se purtau totuși simplu poanta e alta îi chema pe toți Nicu) a vândut rabla unor fraieri și s-a ușchit la Caracal ce potaie nimic mai pufos mai sonor decât gustul ăsta fierbinte fantastic ca al trădării de neam ca specie literară ca un megarondel

Badica Gabriel 216
Litere •

Articol

Hector și târfa Pictură naivă Haita se adãposteşte pe o micã platformã îngheţatã, netedã, înconjuratã de pãpurişul gãlbui. Ici-colo, încolãcite în vegetaţia culcatã la pãmânt, cele şase animale adormite par, în dimineaţa ce abia se iveşte, ghemuri de ceaţã densã, palpabilã, ghemotoace reci şi fluide care palpitã imperceptibil, gata oricând sã se disperseze în aerul amorţit. Spre deosebire de ele, izolat într-o margine a ascunzişului, concret şi înspãimântãtor, şeful haitei, marele lup din Oklem, se zbate între somn şi veghe, urmãrit de imagini din ţinutul pãmânturilor natale Aşteaptã ca fiinţa minusculã, fragilã, pentru care odinioarã nu avea decât indiferenţa iar nu cruzimea stãpânitorului, sã strãbatã scoarţa subţire de lut. Pune laba deasupra galeriei şi simte mişcarea înceatã a vânatului. O cârtiţã. În acelaşi timp, îşi simte şi sângele pulsând în artere - alte galerii, la fel de necunoscute, la fel de secrete; o altã cârtiţã care într-o bunã zi, inevitabil, va strãpunge înv

Badica Gabriel 296