Revista VATRA VECHE nr. 11/2021 Sumar: Întoarcerea în colind, poem de Nicolae Băciuț/1 Biblioteca Târgu-Mureș”. 0-7-25, de Nicolae Băciuț/3 Biblioteca „Târgu-Mureș”…
Vocea Monicăi Lovinescu, pe care o ascultam la Europa Liberă în anii ’80, îmi este acum din nou aproape prin volumul apărut la Editura Casa
Lucrând la o antologie de autor, profit să mai schimb pe ici pe colo câte ceva... fără să schimb ADN-ul. Reţeaua (versiune nouă) Eu când scriu, e musai să aud cuvintele! Fie şi în gând le scandez cu voce tare. Există o traiectorie, un ritm interior în urcare pe lungimea de undă, care dacă se frânge o secundă, plânge Dumnezeu. Să nu-L supăr, refac scriitura înălţând-o cu
dacă sunt în vreun fel pentru că de câte ori mi se spune tu ești… urmează niște papuci oferiți cadou și bănuiesc că nu sunt așa altfel de unde puterea de-a te desprinde de un om pe care-l lauzi nonșalant și căruia-i urezi numai de bine dar să-ți elibereze casa de mirosul lui îmbătător desigur […]
Într-una din zilele toamnei,într-un coş mare şi împodobit cu frunze colorate cu galben,roşu şi puţin verde s-au întâlnit la un loc câteva mere
Dulce uitare, de Danielle Lori – Editura Epica – noutăți editoriale Din 20 octombrie 2022. Ea este o romantică incurabilă, într-o lume
                                 S-a întâmplat un miracol. Românii au învăţat să voteze! N-au stat de-o parte. De data asta s-au implicat mulţi, ascultând Vocea României cea adevărată, înălţată cu un diez într-un sezon inspirat. Nu supralicitez!     &
"The Kingdom" de Andrei Timofte (traducere) Departe, peste mări şi ţări s-a ridicat,întinsă şi semeaţă, o împărăţie,unde sălăşluiau cu fală şi mândriedoar cei ce-aveau sorginte la palat,un loc în care bogăţii se înmulţeau ca-n basm, cum n-a fost niciodată,un loc fără tristeţe, lacrimă ori pată, în care prinţi veneau pe lume şi creşteau.O copiliţă dulce cu un zâmbet mare,sosind la porţi într-o rochiţă stacojie,mirată, taina locului ar f
undeva departe de mine, Spartacus, Adagio lângă mine o mare de linişte şi la padoc o eclipsă totală de viaţă freamătă şi bate din picior cerul sfâşiat urlă de durere pietre de foc îi ard măruntaiele norilor lac rimile se ard la mâini incercând să oprească prăpădul iscat de frumoasele stele căzătoare dacă aş fi zburat aş fi căzut ca Icar sfărâmându-mă cu toate visele alături dar stele cad, piatră în mijlocul drumului obligând la ocol şi adăstare
Alexandru câte de toate ar vrea să-mi spună instant, din cornul de lună sau dintr-o stea și nu poate... pe muntele nopții-n urcare, rostogolind pe versant, sunete de pasăre cântătoare... în încercuiri de ceaţă nu te lasă somnului, te aduce ca o cruce față către față... mustrător și tandru vorbește pe limba lui... eu plâng, degetele contorsionate