Litere

  • Mai aproape de pol... 465

    Călătorea prin viaţă - prin lunci, prin văi adâncişi cucerise munţi, urcând semeţ pe stânci.Oraşe mari şi mici, sate uitate-n vremeîncă-i ştiau de paşi. Şi, fără a se teme,trecuse prin deşert - al inimii şi-al minţii -şi întâlnise oameni. În pragul neputinţei,l-au ridicat din nou şi drumului l-au datca să-l supună iar sub mersu-i apăsat.Îl mistuia o sete. Mereu mai nesătul,nu se putea opri. Nu îi erau destul din zare până-n zare pământul şi nici marea.Îl mistuia o sete şi-l înghiţea cărarea.Până când, obosit, pe un peron de gară a ridicat din praf, stricată şi bizară,o antică busolă c-un ac ce

    Citește mai departe

  • Copiii sunt fiinte superioare... 444

    In ciuda staturii lor si a faptului ca uneori nu se pot exprima pe limba noastra, a celor mari, cei mici ne sunt totusi net superiori, neavand compozitie de “om”, ci fiind mai degraba “esenta de om”. In consecinta, merg pe principiul ca este o mare eroare sa astept de la copii sa ma impresioneze … Continue reading Copiii sunt fiinte superioare

    Citește mai departe

  • Fără regrete... 516

    Mă întreb de m-ai iubit vreodată,Sau fost-am poarta de ieşit din iad?Şi îmi trec prin minte, aşa deodată,Întrebări şi doruri ce încă mă ardAm fost bun să uiţi puţin de iadul,În care uitată şi captiva tu trăiai,Deodată raiul îşi deschide gardulŞi uiţi cine te-a dus întâi în rai.Să-ţi fie viaţa numai drum cu rouă,Eu te iubesc, te ştiu aşa cum eşti ,Chiar de sufetul mi-e rupt în două,Vei fi veşnic, a mea prinţesa din poveşti.Din iad te-am scos, călcând pe jurăminte,Şi nu regret, te văd acum cum zbori,Te voi purta mereu, în suflet şi în minte,O să te visez, în fiecare zi, în zori.N-aş frânge aripi dragi de înger,Să ştiu că vine iadul peste mine,Vei fi mereu, pentru mine un juvaier,Iar sufletu-mi în veci îţi aparţine.Nu-mi pasă că lumea se dărâmă,Şi viaţa de mi-o pierd, nu e regret,Eşti iubirea cea dintâi şi de pe urmă,O viaţă întreagă, singur te aştept.

    Citește mai departe

  • Prea multă fericire – Alice Munro... 554

    Recenzia acestei cărți îmi este restanță de anul trecut; nu am intenționat să scriu despre ea tocmai acum, dar am terminat-o în toiul sărbătorilor și nu puteam vorbi despre ″Prea multă fericire″ în peisajul Crăciunului, o sărbătoare a bucuriei, despre ceva ce îmbrățișează contrariul, și anume realitatea pură, amară, exact așa cum se prezintă ea în … Citește în continuare Prea multă fericire – Alice Munro →

    Citește mai departe

  • Iarnă arzândă... 633

      Stau cu fruntea sprijinită pe visare, ca pe o caldă canapea. Privesc fulgii jucându-se cu focul Vino!îmi spui…Nu sta-n zăpadpă, vei răci și nu te vreau bolnavă. Eu, mă anin de-un ram de pom și-l văd cu mugurii plesnind, rozalie floare-n a iubirii chemare. Soare, orbește-mi tu ochii să văd și inima-mi topită, ca... Citeşte mai mult

    Citește mai departe

  • Credeam ca ştii... 542

    Te văd cum iarăşi abătută,Încerci s-ascunzi că îţi e greu,Căci ieri, zburai de fericită,Iar azi eşti tristă,mai mereu.Eu te cunosc, şi văd schimbarea,Deşi, eforturi faci să te ascunzi,Îmi urlă în creier iubito, întrebarea,De ce la mângâieri nu îmi răspunzi?Credeam că ştii deja de-o vreme,Că simt când lumea ţi-e întoarsă,Şi poţi să-mi ceri fără a te teme,Îmbrăţişări, şi-o vorba mai duioasă.Eu simt cum viaţa încă te încearcă,Iar tu, în faţa atâtor grele provocări,Ce sufletul în negru ţi-l îmbrăca,Vrei singura să treci prin încercări.Credeam că ştii că încă te iubesc,Şi trag nădejde că o să-ţi fie bine,Iar poate în felul meu mai nebunesc,Sper totuşi să alergi din nou la mine.

    Citește mai departe

  • De-a moartea... 553

    Ne-am iubit nebunește noaptea pe la trei. Urma să ne întâlnim cumva cu moartea și m-a străfulgerat gândul că sexul ne ține prinși de viață în fața acestei confruntări teribile. Mi-a plăcut cu atât mai mult. Pe la șase făceam deja o salată mare de fructe, aveam nevoie de ceva proaspăt-crud ca mic dejun. Mă […]

    Citește mai departe

  • 11 ianuarie 2017... 0

    Am ieșit afară în ger, croindu-mi drumul printre nămeți și pe asfaltul lunecos, obeză și cu trupul greoi - dar mulțumesc lui Dumnezeu că am avut haină de iarnă și adidași iarna asta. Decorațiile stradale de sărbători erau încă sus, unind stîlpii de electricitate. Utilajele de dezăpezire și alte camioane aveau arborate drapele naționale, ceea ce nu cred că e un lucru rău. Au trecut pe lîngă mine

    Citește mai departe

  • 11 ianuarie 2017... 548

    Am ieșit afară în ger, croindu-mi drumul printre nămeți și pe asfaltul lunecos, obeză și cu trupul greoi - dar mulțumesc lui Dumnezeu că am avut haină de iarnă și adidași iarna asta. Decorațiile stradale de sărbători erau încă sus, unind stîlpii de electricitate. Utilajele de dezăpezire și alte camioane aveau arborate drapele naționale, ceea ce nu cred că e un lucru rău. Au trecut pe lîngă mine

    Citește mai departe

  • Conjugare... 0

    îmi așez coatele pe masă și plîng este o curgere blîndă a lacrimilor, atît de diafană încît simt că izvorăsc sunt șipotul mărilor grăunță, cît de mare este numele tău! cât de frumos te așez, pămînt din pămînt și germenul încă viu în tine acum cînd viața mea a fost separată în frînturi de eternitate și reunită în chipul rece al statuilor rece și rău totul în inversul luminii care m-a clădit

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile