În vremurile tovărășești pe care le tot combat pe-aici, la mine-n sat era o „tradiție”: după slujba de duminică enoriașii se opreau la ușa primăriei (mă rog, a consiliului popular, c-așa se numea pe-atunci) aflate la doi pași de biserică, ca să asculte „befehl”-ul primarului. Și nu era duminică de la Dumnezeu în care „întâiul [...]