O carte grea, încâlcită și care pe alocuri îți pare plictisitoare, ca viața armenilor din orășelul Berd. Un secol de istorie greu îndurată care se reflectă în grijile, în obiceiurile anxioase și în traumele familiale ale locuitorilor săi. Patru povești de viață ale femeilor pe care le-a iubit zidarul Simon. Un prolog și o încheiere […]
Citește mai departeAi deschis fereastra dimineţii reci să mai intre vântul să te-atingă amintind de-un ceas la care ştii că pleci şi de-un gând ce azi o să se stingă Fără niciun zgomot ai pornit la pas şi-ai fugit apoi ca dintr-o filă ce s-a scris şi astăzi nu a mai rămas decât o poveste inutilă Ai deschis fereastra dimineţii reci să mai intre vântul să te-atingă amintind de-un personal cu care pleci şi un vis ce azi o să se stingă Toţi se miră azi cum ai putut să pleci şi întreabă-n sus şi-n jos pe stradă nici ai casei, nici vecinii nu mai ştiu când vor reuşi să te mai vadă Ai deschis fereastra dimineţii reci... şi-ai plecat fără să laşi o urmă!...
Citește mai departeM-am uitat pe un raft în dulapul din bucătărie.Sau poate-ntr-o vitrină, într-o farfurie Dizolvată puțin în vopseaua azurie Și încă puțin în cea aurie întinsă printre toate celelalte culori.
Citește mai departeSubtil e-un dans de frunze ruginite ce le-a decolorat uscatul vânt şi imediat coboară pe pământ... rănite şi cu mult prea obosite În ceasul cel cu ore-mbătrânite din toamna-n care timpul ne-a înfrânt, Subtil e-un dans de frunze ruginite ce le-a decolorat uscatul vânt. Orgoliile tac azi prăbuşite într-o mansardă gri cu nori şi vânt când toamna vine cu-al romanţei cânt la vârsta când cu toate stau smerite subtil e-un dans de frunze ruginite...
Citește mai departeDoamnă toamnă, mai lasă-mi mângâierea ce m-a eliberat din neputinţa unei confruntări cu durerile amintirii... Mai lasă-mi atingerea unei clipe care cu smerenie m-a vindecat din greaua durere a dorurilor... Şi apoi, mai lasă-mă... în zadarnicul suflet s-a mai înfiripat un dor de ducă şi de fugă spre alte anotimpuri...
Citește mai departePe o frunză, un vers plâns din emoţii de septembrie s-a uscat de dor în nepăsătorul vânt al tăcerii... ...
Citește mai departeM- ai lăsat La margine de vis albastru M- ai privit doar în treacăt Și ai alergat pe un nor. A rămas doar ecoul Asurzitor și rece Care mă sfârtecă perpetuu, Dincolo de pragul nebuniei Dar tot mai departe De … Continuă lectura →
Citește mai departemuzica: Codrut Croitoru text: Marius Ionescu Ploaia cade şi îmi amintesc din nou clipe care trec ca umbre vii alergând în orele pustii Totu-mi sună cu un nesfârşit ecou gânduri care vin şi îmi şoptesc într-un ritm ce pare prea dur şi nefiresc Prechorus: Si-ncerc sa-nchid ochii, sa ma-ntorc La clipe ce-n suflet le port Refren: Văd cum amintirile păşesc într-un ritm prea viu şi nebunesc Le-aş opri la o cafea să le vorbesc Văd cum amintirile revin să-mi vorbească-n tonuri de suspin am să le poftesc în casă la poveşti şi un pahar cu vin Strofa: Dacă preţ de doar o clipă ar mai sta clipele ce trec la ceas târziu
Citește mai departela 10 am decis să mă joc timpu-i prea fragil doar pentru mersul cu caprele ceilalți băieți au fost toți de acord la 20 am decis să învăț prea am mototolit anii de liceu în mediocritate băieții oricum au tulit-o fiecare la ale lui la 30 nu mai știu ce anume m-am hotărât dar sigur […]
Citește mai departeLa un ceas târziu, poetul scrie madlene cu gust lăuntric de poezie întru amintire... Stihuri din timp şi din spaţiu divin umplu până la refuz pergamentul gol din sufletul unei noi cărţi de visări... Şi astfel, dimineaţa, alte gânduri îşi iau zborul spre acei care mai ştiu citi şi acei care mai pot visa şi acei care mai ştiu primi o iubire...
Citește mai departe