Ana are mere. Ştiam că Ana are mere, le văzusem de mult în livada în care mărul Simonei umbrea locul şi merele ei parmen auriu strălucitoare îţi furau ochii şi te îmbiau să sari gardul şi să le culegi din pom. Apoi să le duci acasă, să le aşezi pe masă înr-o fructieră de argint şi să-ţi umpli casa de bucuria parfumului. Mărul Anei era plasat mai în fundul grădinii, lângă fântâna din marginea
Citește mai departeEVENIMENT LITERAR - Colocviile Romanului Românesc Contemporan Colocviile romanului românesc contemporan au loc în 30 septembrie, și sâmbătă, 1 octombrie 2022. Organizatori: Consiliului Județean Alba, Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba și Filiala Alba – Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, în parteneriat cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Titlul proiectului: Colocviile Romanului Românesc Contemporan...
Citește mai departeFragment din romanul „VADUL ARS” Ioan se ridică de pe scaun, deschise televizorul şi privi la ştiri, erau proaspete, tensionate, cu impact. Reportera vorbea agitată, era în faţa unei vile, în spate se vedeau alături autovehicule de poliţie, ambulanţe, mai multe persoane care încercau să facă bine. El ascultă atent: „...Decesul femeii a survenit dimineaţă, la ora şapte. Au găsit-o moartă în piscina goală, se pare că s-a sinucis. Acestea sunt primele concluzii ale anchetatorilor. Avea doar treizeci de ani, era tânără. Suferise de o boală incurabilă, abia de trei săptămâni aflase că avea cancer albastru, poate trei-patru cazuri pe întreg pământul, boala nu iartă şi se manifestă galopant. Moartea este sigură. Bianca este cunoscută în toată ţara pentru emisiunile de televiziune. A ascuns tuturor boala sa, dar a cedat nervos, ştia că mai sunt şanse. Singurul care mai avea cu
Citește mai departe...
Citește mai departeCred cu tărie că o cronică a unei cărţi are rolul de a conduce discret paşii călătorului însetat sau îndrăgostit de poezie, care intră într-o pădure necunoscută sie-şi, pentru a descoperi fructe sălbatice dulci-acrişoare, ascunse după hăţişurile tulburate rar de picior omenesc. Dincolo de unde se opresc potecile, cu siguranţă vor apărea luminişuri unde razele soarelui, strecurate
Citește mai departeO carte după ce e scrisă nu mai e a autorului. Ea rămâne a lui cât timp e literă netipărită. Există totuşi riscul să nu fie a nimănui, când zace necitită, ascunsă undeva într-un raft de bibliotecă. De aceea întotdeauna mă bucur când descopăr întâmplător o însemnare undeva într-o pagină de ziar sau revistă, despre o carte de-a mea. Luată în seamă(cartea), chit că însemnarea poate fi mai veselă
Citește mai departeDe Ziua Satului Românesc, ieri 25 septembrie cu o seamă de împătimiţi ai scrisului din gruparea Poeţii ceţăţii ne-am adunat într-o zi senină de toamnă liniştită, uitând câteva ore de toate răutăţile ce se întâmplă în jurul nostru şi oferindu-ne o plimbare pe uliţele Muzeului Satului inventat de Dimitrie Gusti, ca să dăinuie şi în vremuri potrivnice, tăciunii aprinşi în vatra noastră de suflet.
Citește mai departeȘtiu: voi muri uitat și sărac un ascet învelit în pânză de sac. Implorând, până-n ultima clipă, să mă-nvăluie-n umbra-I divina aripă. ...
Citește mai departe