înainte vreme, te căutam prin locaşuri
căci aşa înţelesesem eu, că trebuie să te caut în lemn, în sticlă,
în flacăra căţuiei, în locuri strîmte sau boltite, numărând paşii cuvintelor
dar ramura-nflorită m-a săgetat cu răspunsul ei parfumat
zbatere inutilă, alergătură în van, ipocrizie
eu te căutam în cu totul alte locuri decât acolo unde tu mă aşteptai
culcuşit în pătuiagul sufletului, acolo unde inima îţi cântă
liniştindu-ţi temerile şi nedumeririle
nu Doamne, nu m-ai pierdut, chiar de mai rătăcesc cărarea
vezi bine, eu doar încerc să te liniştesc liniştindu-mă
căci atâta timp cât te port adânc încrustat