Acum 8 ani, pe vremea asta, imi intrau in casa primii blanosi. Kirk si Spock, ca eram in faza Star Trek, alea recente.

Un an mai tarziu, adica acum 7 ani, mai aduceam doi acasa. Pardon, Mr. G mai aducea doi acasa. Worf si Data, ca sa ramanem fideli Star Trek.

Intre timp, Worf, Spock si Kirk au murit si alti trei ni s-au alaturat, Archy, Odo si Ricky. Tot intre timp, am crezut ca o sa il pierdem si pe Data in 2020, dar inca e cu noi. Acum ii suflam in coarne, numa’, numa’ mai rezista. (Porcusorul asta e o istorie in sine, dar cred ca alta data despre asta.)

Ca atitudine generala, am zis ca nu mai cumparam veci. Doar adoptati de la cine nu ii mai vrea sau din adapost.

Ce vreau sa va spun de fapt e ca acum 8 ani nici prin cap nu imi trecea ca o sa devin asa disperata dupa porcusori de guineea. Am invatat foarte multe de la ei si despre ei, iar cate beneficii le-au adus copiilor nu mai zic. Inclusiv ca au invatat despre moarte si ce inseam...