pântecul lucios
suflat de bijutier în aur
pecetluit cu email
a fost scena mobilă
pe care s-au perindat
sufletele călătoare
ale spiridușilor infantili
adăpost temporar
în corpul subtil
i-am poftit înlăuntru
să se zbenguie
să cânte, să (se) joace
să înoate în mine ca peștii
ca păsările cerului să zboare
până la destinația următoare
să-i feresc de stele căzătoare
i-am expulzat prin fereastra
ce dădea spre marea cea mare
i-am expus la lumină
așa cum se cuvine
rampă de lansare
către zări senine...
dar scena a rămas pustie
au plecat spectatorii
s-au retras rând pe rând actorii
teatrul provizoriu fragil
a devenit acum un loc steril...
în timp se estompează
stratul efemer de email
© Mihaela Chițac, 2025
