Tu, an de an pe plaiul nostru vii, belșug aduci, tarabele-s bogate

Și clinchete de clopoței aduci, în recreații – școala e-ncepută,

Iar frunzele din codru le usuci, și-un arămiu fermecător rezultă.

Vine și ploaia rece, „mocănească”, o binecuvântare pentru-ogor,

În care grâul semănat o să-nfrățească și-un lan va fi în anul viitor.

Cocorii zboară către plaiuri calde, în șiruri lungi, trasate elegant,

Melancolia, vine să ne scalde, realizând că totul e pasant.