De cum am gustat din acel lichid,Am şi devenit autocefal,Ca biserica de răsărit,Cu multele-i turle de vis opal.Fermecat în mâini ţineam şipul,Plin ochi de vrăjitele picături,În fiecare picătură-mi vedeam limpede chipul,Zguduit de fantastice furnicături.Ce bine c-am dat eu de apa vie,Căutată de toate poveştile laolaltă.Ba e moartă - mi-a spus o ciocârlie -,Apă moartă, luată din balt�