Am cunoscut omul. Omul ce-i plin de remușcări, însetat în
frivolitate, omul care se simte straniu față de sine, iar sinele,
la rându-i ghemuit în rușinea de se afla în om.
Am cunoscut omul, care crește în răutate.
L-am cunoscut și vreau să-l uit.
Un feminin pentru om, care tăgăduiește salvarea; un feminin
care refuză cunoașterea și, astfel, o găsim pretutindeni legată de
mâini cu un mediocru sublim.
Un feminin cosmetizat în frica privirilor pe care nu le-a
înțeles vreodată. Pentru care spiritualul este doar o formă de
opulență, căci a rămas înțepenită într-o vegetație de
neînțelesuri.
* justifi/care/nu este punct
– nu împărtășești – ești legată la mâini și ochii-ți sunt acoperiți, căci te-au numit slăbiciune alterată.
*slăbiciune
trunchi încă verde, cu mâini de cleștar și pământ proaspăt ce
miroase-a fluturi, ai ales să crești pe partea Soarelui. Ai crescut
în ritm accelerat, iar acum ești umbră, fără să înflorești.
Frunzele-ți sunt putrezite, iar trunchiul este surd. Nu vei
înțelege cunoașterea și nu vei afla minunile lumii. Umbrești
pământul ce odată mirosea a aripi. Doar umbră.
*alterată
silogism mediocru-ți: te-ai născut pentru a fi, ca în final să
mori.
Florile nu mai crescuseră niciodată invers.
