Every running or not running water has its depths. No matter how much courage or strength lays in your bones, you will always have to fear the unknown. Either it’s because you want to discover or you want to overcome... Continue Reading →
Citește mai departe
Am cunoscut omul. Omul ce-i plin de remușcări, însetat în frivolitate, omul care se simte straniu față de sine, iar sinele, la rându-i ghemuit în rușinea de se afla în om. Am cunoscut omul, care crește în răutate. L-am cunoscut... Continue Reading →
Citește mai departe
Melancolia nu înseamnă tristețe! De nenumărate ori a ațipit Diavolul în mâinile mele, fără să realizez că înstinctul îmi paradoxa Credința. Căci răutatea dac-a plămădit, va continua să crească în rădăcini noduroase. Identitatea e amprenta lui Dumnezeu, iar sensibilitatea pentru... Continue Reading →
Citește mai departe
Se ia un copac bolnav, se vindecă rănile -doar pentru plăcerea autentică- se plămădesc bine rădăcinile în țărână românească și se hrănește cu izvor. Se adună timp în căușurile bătrânilor, ca mai apoi să-i intinerească speranțele. Se bat clopote de... Continue Reading →
Citește mai departe
M-am născut dintr-un tată preot și o mamă grijulie. Într-un sat în care oamenii nu au deșteptător și nici agende de activități. N-am amintiri numeroase, căci deja am numărat pe degete 23 de Augusturi, dar Crezul îl știam de mică;... Continue Reading →
Citește mai departe
Prinde-ți un zâmbet în buzunarul cămășii -cea cu dungi de-o porți mai rar- și lasă-l să-nghețe acolo până când mă-mbrac cu ea. Iar eu o să-mi strecor degetele-n căușul mâinii tale, până iarna viitoare; că așa ne numărăm noi împreună,... Continue Reading →
Citește mai departe
Distanța de la primul șiret, la capătul celuilalt, e geometria muzicală dintre dreptul și stângul. Așa se-ntâmplă și cu oamenii, avem noi toți o legătură matematică, formată din linii drepte și curbate, cu o axă de coordonate cerească. Și incluziunea... Continue Reading →
Citește mai departe
a te înfofoli 11 august probabil a fost o zi atipic de friguroasă, pentru că era pe cale să tresare în mine o iubire pentru frig. Sunt jumătate toamnă – jumătate primăvară și pe veci o să-i fiu credincioasă frigului,... Continue Reading →
Citește mai departe
Aștept cu nerăbdare încă un răsărit de praf; De praf alb cazut din ceruri Să-mi țurțurească nasul Și să-mi astupe nările...
Citește mai departe
O frică patologică de această teamă îmi umple sternul până la înăbușire. E-un paradox din care nu-mi pot găsi ieșirea decât prin moarte. Prin moartea a tot ce am strâns până acum; Îl numesc reflex de argint, pe cel... Continue Reading →
Citește mai departe