Este ora 3:46 iar eu nu am somn. De fapt, nu am dormit deloc. Am terminat o carte pe care o am in bibliotecă de mai bine de un an și despre care am auzit multe dar niciodată nu am simțit să o citesc. (Iarta-ma, Cristina, dar cred că toate vin la timpul lor. Și acum era timpul pentru Dora Minodora și Luna Betiluna. )Nu avea cum să nu fie timpul acum ... Când povestea asta este atât de apropiata cu a noastră. Când cel puțin două dintre personajele din carte sunt personajele din viața noastră. Nu avea cum să fie un timp mai potrivit decât acum când am pierdut pe cineva mai drag decât orice in lumea asta. Am plâns din primele pagini ale cărții până în ultimele ei rânduri. M-am gândit la tine și la noi. Tu ești Luna mea, cea puternică și nebuna, cea dezinvolta și fermecătoare. Eu sunt tot timpul stângace și tu tot timpul pare că ai răspunsurile potrivite. Am fumat a...