Am gasit toate cărțile autoarei Agnes Martin-Lugand și
am spus că le voi citi în ordine. Ei bine, nu m-am ținut de cuvânt,
ci am început exact cu cea mai recentă carte apărută. Anume,
Fericirea îmi scapă printre degete. Recunosc, am fost foarte
subiectivă când le-am cumpărat și m-am lăsat atrasă de titlu și
copertă, la fiecare carte a acestei autoare. Trebuie să
recunoașteți, sunt extrem de sugestive. Dar nici conținutul nu se
lasă mai prejos. Cel puțin în cazul cărții „Fericirea îmi scapă
printre degete”.
A fost una dintre acele cărți care nu îmi dă voie să o
las din mână, pe care vreau să o citesc cât mai repede, ca să aflu
ce se întâmplă. Este o carte care te încarcă emoțional. Alături de
Iris, personajul principal al cărții, trăiești efectiv sentimente
de dezamăgire, de durere sufletească, dar și de iubire. Modul în
care este scrisă cartea m-a făcut să simt fiecare emoție a
personajului.
Mi-a plăcut foarte mult cartea, doar ultima parte m-a
lăsat ușor cu un gust amar. Într-adevăr, totul se potrivește cu
povestea, dar parcă aș fi vrut ceva altfel. Știu, cei care nu ați
citit cartea încă, nu veți ști despre ce vorbesc. Dar sunt anumite
detalii, spre finalul cărții, care mi s-au părut
cutremurătoare.
Iris este o femeie care se simte neîmplinită. Căsătorită
cu Pierre, un medic renumit, ea lucrează la bancă, deși visul ei a
fost să devină croitoreasă. Însă acest vis era în opoziție cu
dorința părinților ei. Când Iris află de ce nu a urmat cursurile de
croitorie pe care și le dorea, decide că este momentul să își
schimbe viața. Astfel, renunță la jobul de la bancă și se înscrie
la un curs de croitorie în Paris.
La Atelier, o cunoaște pe Marthe, care în scurt timp îi
va deveni mentor. Marthe este prima persoană care apreciază cu
adevărat talentul lui Iris și creativitatea ei. Însă Marthe îi
impune lui Iris să o asculte, pentru a o ajuta să devina cunoscută.
Tot acolo, Iris îl cunoaște pe Gabriel, fiul adoptat al lui Marthe
și al soțului ei, decedat. Gabriel este un bărbat admirat de toate
femeile, un adevărat Don Juan. Și cu toate că Iris încearcă să se
gândească la soțul ei, tot se simte atrasă de Gabriel.
„Înainte să ies din încăpere, nu m-am putut abține să nu
întorc capul. Mă observau. Marthe, cu o privire misterioasă.
Gabriel, cu o privire de prădător. Fiecare în stilul său. M-am
grăbit să ies cât mai repede din acel apartament.”
Categoric, la sentimentele ei contribuie și răceala din
căsnicia cu Pierre. Acesta este preocupat doar de muncă, lipsește
de acasă seara și în week-end și chiar și atunci când este lângă
ea, nu pare să o observe. Nu îi apreciază frumusețea și o ia în
derâdere de față cu prietenii, pentru pasiunea ei pentru croitorie.
Ideea lui Iris că munca este o amantă pentru Pierre nu este deloc
departe de adevăr.
„Ochii i-au zăbovit încă o dată pe decolteul meu și s-a
îndepărtat. M-am dus după Marthe. Pe drum, am vrut să știu până în
ce punct puteam să mă simt sigură pe mine, cocoțată pe tocurile
cui, cu un mers care nu era al meu. M-am răsucit și i-am aruncat o
privire lui Gabriel. Se uita la mine de parcă aș fi fost o
delicatesă. De ce Pierre nu mă privea niciodată așa?”
În Paris, Iris cunoaște succesul, are cliente din lumea
bună, toate aduse de Marthe. Însă în interiorul ei se dă o luptă,
între dorința de a fi cu Gabriel și dorința de a rămâne protejata
lui Marthe. Apoi, lucrurile se complică în momentul în care are de
ales între a rămâne la Paris, unde cunoaște succesul și visul ei
este împlinit, și a se întoarce la Pierre, pentru a-și salva
căsnicia.
„Zece minute mai târziu, ne regăsiserăm locul, de-acum
obișnuit, de sâmbătă seara: mâncam în fața televizorului. În timp
ce mâncam, l-am privit pe Pierre. Unde era soțul meu? Îl
recunoșteam din ce în ce mai puțin. Deveneam niște străini unul
pentru celălalt, copleșiți de indiferența totală pe care o afișa.
Dacă măcar n-ar mai fi muncit atât! Dacă reușeam măcar să ne
înțelegem…”
O să vă las pe voi să descoperiți ce alegeri face Iris
și cum se termină toată povestea ei. Pentru mine, a fost o poveste
frumoasă, care ne aduce aminte de acei fluturi în stomac atunci
când te îndrăgostești. O poveste a unei femei mature, care se
îndrăgostește pentru prima oară cu adevărat. O femeie căreia i-a
fost luat dreptul de a-și atinge scopul, dar care prin ambiție
reușește să facă ceea ce și-a dorit.
„Au trecut cinci minute până când m-am îndreptat
clătinându-mă spre lift. Eram copleșită de tristețe, iar
sentimentul de confuzie, de vinovăție îmi dădea amețeli. Inima mea
avea să fie pentru totdeauna frântă în două. Iris a lui Pierre.
Iris a lui Gabriel. Doi bărbați, două iubiri.”
Aceasta recenzie a fost posibilă cu ajutorul Libris.ro
.