Cum poate sa fie pământul ăsta atât de rotund, dar lucrurilor sa le ia atât de mult timp sa se întoarca? Și cum poate sa fie Bucureștiul asta atât de mare iar pe mine sa mă sufoce??? Aștept să plouă torențial și să mă plimb liniștită în ploaie. Să am în căști muzica mea...nu mai este a noastră, este doar a mea... Sper macar cu asta sa fi rămas din noi. Să pot să plâng și să nu mă vadă nimeni. Să pot sa trec prin purgatoriu și să mă curat. Să mă curețe ploaia cu mai multă sârguință decât lacrimile. Dacă eu am fost cea mai greșită alegere din viața ta, sa fiu eu ultima iar de acum sa îți fie mai bine. Vreau sa alerg în ploaie spre nicăieri...pentru că, ți.am zis, după tine nu este nimic. Ești tot Cosmos, dar nu te mai am. Ești tot Apocalipsa, dar m-am pierdut printre valurile tale. Ești tot perfecta, dar nu mai este locul meu lângă tine.Am învățat atât de multe...
- Postat în Personale
- la 21-07-2018 02:03
- 257 vizualizări