https://dincoloderetinahaiku.wordpress.com/.../22/haiku-776/
"Un haiku reuşit, expresiv, rustic. Natura văzută ca o fiinţă vie; lucrările de toamnă concentrate în câteva versuri. Fiorul poetic accentuează starea de aware, dar şi de tristeţe (sabi) în acelaşi timp, iar legătura dintre versuri este una sfântă. O fină aluzie la glia strămoşească, la chipul mamei. Poate fi chiar Mama Pământ, Pachamama, Geea, Mama Glie. Peisaj de toamnă, peisaj de pietate. O picătură de sfinţenie într-o brazdă. Verbul nerostit aduce o notă de originalitate, de rostire românească, un crâmpei din sufletul unui pământ viu. Ireversibilitatea timpului se face simțită într-o grăire plină de duh. Dar poate fi vorba, în acest haiku, de ce nu, și de o eternizare a mamei în dimensiunea sa telurică."(Maria Oprea)
.jpg)
.jpg)
