Mulți oameni aleargă după putere. Mirajul puterii îi
ademenește pe mulți. Este normal să îţi doreşte puterea, să încerci
să o obţii, să urci treaptă cu treaptă, nimic în neregulă până
aici. Depinde însă cum urci acele trepte. De multe ori şi cei care
urcă toate treptele correct ajung la fel ca ceilalţi, uită de
gândul initial, uită ce au fost şi cum fost şi mai ales cu cine au
fost până atunci, sunt plini de superioritate, li se pare că li se
cuvine şi lista este lungă şi aproape similar în “n” cazuri. Omul e
într-un sens produsul societății in care traieste. Daca vrei sa
înțelegi "puterea" si "pozitia" in sensul clasic, ajungi sa crezi
ca efectul schimbări e dat de pozitie sau de dinamica intre om si
pozitie. Ambele variante sunt false.
Poziţiile în sine sunt produse de societate, si aceeasi
societate cere anumiţi oameni pentru acele pozitii. Oamenii sunt
"modelati" de către ceilalti, care nu au interesul de a ocupa acele
pozitii. O metaforă cat se poate de dezolantă, dar reală, este cea
care zice ca acei oameni sunt nişte marionete care furaţi de
mirajul care se întrezăreşte în faţa lor nu conştientizează acest
lucru. Puterea este ca un drog pentru egoism. Toate lucrurile din
jurul tau devin sfori si pârgii pe care începi să le utilizezi după
bunul plac şi să şi încercă să le arăţi celorlalţi clar, că poţi să
faci asta. Cred că egoismul este cel mai rău lucru din
lume (cu toate ca are evident, partea sa de beneficii şi este bine
să avem fărâme din el, uneori). Desigur după UITARE. Ce fel de
uitare? Să uiţi de ceilalţi, să uiţi de prietenie, de omenie, lista
este lungă….Prietenii vechi nu mai potrivesc noului context şi au
timp pentru toate, mai puţin pentru ei. Poate chiar aşa este?
Oricum, “cine uită nu merită”, nu este o vorbă în
vânt….
Mă gândeam că pentru oamenii obişnuiţi, care au trecut
printr-un destin nu tocmai uşor până să ajungă aici, puterea va
avea altă semnificaţie, o vor trata cu justă măsură, nu vor uita de
cei care au fost alături de ei pe parcursul drumului când poate nu
atrăgeau atât de mult atenţia şi nu atrăgeau ca un magnet oameni şi
simpatiii strălucitoare care vor dispărea la prima rafală de
vânt.
Cum este un astfel de om? Cuvântul lui începe brusc să
conteze, la manifestări are loc rezervat, oamenii încep să se
învârtă în jurul lui și chiar să-l lingușească. Și așa apare
sentimentul de superioritate. El nu mai este dominat, ci el este
acum cel care domină.
Dacă s-a schimbat acel om? Da,deja s-a
schimbat.
Ce bine ar fi dacă am conştientiza …puterea nu durează
pentru totdeauna, oamenii adevăraţi da!
.jpg)
.jpg)
