Tristețea se așază pe umerii tăi ca o umbrelă invizibilă, tăcută și grea, atunci când, teoretic, ar trebui să fii înconjurată de bucurie. pentru că dorul de mama ta, de tatăl tău, care acum sunt îngeri ce te veghează de sus, nu poate fi alinat de niciun cuvânt. Îți lipsește căldura lor, tăcerea în care găseai răspunsuri, îşi lipsesc îmbrăţişările lor, dragostea din priviri. Si iti mai lipseste cineva si ceva .....faptul că niciunul dintre acele mesaje de care aminteam mai sus nu vine de la "el". Nu ai așteptări mari, dar îți dorești măcar un cuvânt, un semn că nu ai fost uitată, că prezența ta contează (măcar) la fel de mult ca anul trecut pe aceeași vreme și că, măcar preţ de o clipă, și-a făcut timp pentru tine.
Poate o floare virtuală (pentru că un buchet trimis prin curier la servici, de ziua ta sau fără nici o ocazie specială în mod deosebit, aşa cum ai vazut in filme, la alte prietene sau asa cum ai visat, probabil nu i-a trecut niciodată prin minte să iti trimită), poate un emoticon sau un „la mulți ani” spus din suflet, ca o adiere ușoară pe fața ta. Îţi place să trăieşti în ritmul spontaneității, să faci surprize celor dragi, de câte ori poţi, dar, uneori, în adâncul inimii, parcă îţi doreşti să fii şi tu surprinsă, să simţi magia spontaneității, a elementului surpriză. Nimic grandios, doar un gest care să îți aducă zâmbetul înapoi, să îți readucă lumina în ochi, să îți amintească că, măcar pentru o secundă, ai fost în gândul celui pe care îl porți în inimă, că eşti importantă pentru el, că....contezi până la urmă. Iubirea nu se măsoară în vorbe, ci în gesturi tăcute și gânduri adânci care rămân în sufletul tău pentru totdeauna. Da, fapte, nu vorbe!
.jpg)
