În anii studenției, când am pășit pentru prima dată pe strada Valea Seacă, la numărul 39, am avut bucuria de a-l cunoaște pe domnul Neculai Marușeac, un om cu suflet cald, ale cărui gesturi simple și vorbe blânde m-au făcut mereu să mă simt binevenită, „acasă”.
Alături de fiicele familiei, Gabi și Luminița, care mi-au fost și îmi sunt în continuare prietene dragi, am trăit momente de neuitat în acel colț frumos de lume. Pentru mine, Neculai și Elena Marușeac au fost ca o a doua familie în perioada studenției mele la Suceava, când ajungeam destul de des în Câmpulung Moldovenesc și eram întotdeauna întâmpinată cu brațele deschise și multă căldură sufletească.
Plecarea lui m-a întristat profund, dar voi păstra mereu vie amintirea acelor vremuri și imaginea sa: un om cald, energic, sufletul întrunirilor.
Dragele mele Gabi și Luminița, doamna Marușeac, știu că durerea voastră este mare, dar sper din inimă ca prezența lui în atâtea amintiri frumoase să vă fie alinare.
Vă îmbrățișez cu toată căldura sufletului meu și vă transmit cele mai sincere condoleanțe.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
