Postat Maria
Aseară, a început să plouă. Ploaia mă uda pe faţă, pe
obraji, pe buze. Aş fi dorit să mă mângâie şoaptele celuilalt. Dar
ele nu au venit, era o tăcere rece de parcă nu era nimeni la
capătul celălalt al undelor.
Azi noapte am visat într-un mod ciudat. Era Celălalt şi
totuşi nu mă recunoastea. L-am luat în braţe, l-am ţinut strâns
câteva minute şi am început să-i povestesc despre mine, despre
dragostea mea, despre dorul de el.
El, însă era inert, nu putea mişca mâinile a mângâiere,
a îmbrăţişare, parcă lipsea viul. Ce lege face legătura între vis
şi realitate?
Maria
.jpg)
