Mâna stângă pipăie albul foii
Căutând un liber lăcaş de gânduri
Peste care , păienjenişul vremii
Să se aştearnă.
Mâna dreaptă scrie de parcă este
Entitate liberă , gânditoare.
O privesc şi nu simt pornind din mine
Sensul ideii.
Între ele , ochii, bătrâne lacuri ,
Oglindesc a versului rimă strâmbă
Şi-mi ascund de oameni dorinţa oarbă ,
Surdă şi mută.
