Motto :  Iubesc viul în toată splendoarea lui                                             şi îi sunt recunoscătoare                                             pentru că m-a înnobilat                                             cu titlul de  OM.Era doar mugur orb atunci                                                             Când începuse a visaDar viaţa-n el deja pulsaÎn legea tainicei porunci .Simţea pe creştet cald sărut ,Tulburătoare mângâieriŞi un îndemn de nicăieriCum e destinul neştiut .Smarald să fie îşi dorea ,Prin sine însuşi cizelat .Strălucitor şi delicatCoroanei , fala să-i redea .Voinţa de-a se dăruiSporea atât de pătimaşÎncât  fragilul muguraş ,Deodată , frunză se trezi .Trecuse prag