şi îi sunt recunoscătoare
pentru că m-a înnobilat
cu titlul de OM.
Era doar mugur orb atunci
Când începuse a visa
Dar viaţa-n el deja pulsa
În legea tainicei porunci .
Simţea pe creştet cald sărut ,
Tulburătoare mângâieri
Şi un îndemn de nicăieri
Cum e destinul neştiut .
Smarald să fie îşi dorea ,
Prin sine însuşi cizelat .
Strălucitor şi delicat
Coroanei , fala să-i redea .
Voinţa de-a se dărui
Sporea atât de pătimaş
Încât fragilul muguraş ,
Deodată , frunză se trezi .
Trecuse pragul dinspre vis
Către menirea de a fi
Minunea verde-a lumii vii ,
Vremelnic strop de Paradis .
