“Sostavlyayet 5 chasov. Moskovskoye radio
zdesʹ.” Isi ridica greu oasele batrane. Candva era o
frumusete. Acum… Pune ibricul de cafea la fiert. “Azi ce-o sa
mai fie?” Iura, barbatul ei, nu mai e de mult. Era
“polkovnic” in “velikiy russkiy armiyu”. Falnic
barbat. Dupa Perestroika, n-au mai avut nevoie de el si s-a angajat
la fabrica. S-a prapadit de plamani. Sasa, baiatul ei, Dumnezeu
stie pe unde umbla, ca ultima ora i-a scris din Columbia. Si Vera,
sufletul ei, floarea ochilor, e “artista” la “Night
Flight”, unde vin toti burtosii si libidinosii de politicieni
si afaceristi. Are relatii acum si a uitat-o. Tot ce i-a ramas e
apartamentul meschin de la parterul blocului si… vecinii. “Aha,
Petrov pleaca la lucru. Cu alta masina! Al dracului burjui! Hmmm,
ia sa scriem noi asta.” Cafeaua e gata. Ar merge si o tigara.
Ehe, unde sunt vremurile cand tragea din tigaretul de jumatate de
metru, inconjurata de toata floarea armatei ruse… Isi aprinde o
mahoarca si asteapta… Ca ce altceva are de facut? “Parca ar
merge si-o vodca, sa-mi mai incalzesc oasele batrane. Ia uite si la
Berkova, vopsita ca o toapa, alta rochie, alta geanta, alti
pantofi. Pai de unde, ca tot functionara la Primarie e? Ia sa notam
noi si asta.” Timpul se taraste cand nu te cauta nimeni nici
macar la telefon… “Pai da, Ivanovici iar isi duce copiii la
scoala cu masina. La scoala particulara, sigur, ca la aia de stat
tuseste. O gramada de bani bagati in doi mucosi obraznici, care nu
dau nici buna ziua. Bogatan afurisit! Sa-l notam si pe asta.”
Se duce la frigiderul vechi, sa-si ia ceva de mancare. “Unde e
caviarul de alta data, unde e sampania?” Acum taie cu greu o
felie de paine veche si intinde un strat subtire de margarina, sa-i
ajunga si pentru maine. “Uite c-a oprit o duba la scara
blocului! Ce sa fie? Petrenko isi schimba televizorul? Pai, luna
trecuta si-a schimbat frigiderul! Da’ ce, are fabrica de bani in
casa? Ia sa-l notez eu si pe asta.” Trec orele incet… incet… si
inima incepe sa-i freamete, caci se apropie cel mai asteptat moment
al zilei, cand Belenko, dragutul de subofiter KGB, pardon, FSB, o
sa-i bata la usa. Ea o sa-l invite, ca deobicei, la un ceai. El,
rosind adorabil, o s-o refuze politicos, dupa care o sa ia raportul
si-o sa plece, cu promisiunea ca va reveni si maine. Dupa care,
inca o vodca si la culcare pana apune soarele, sa nu consume curent
aprinzand lumina. Maine, alta foaie, alte rapoarte…
Da, stiu, e trist, insa e cat se poate de real. In
Rusia, in aproape fiecare bloc e o batranica obosita care asta
face. Spioneaza si noteaza tot ce i se pare suspect. Dupa care,
raporteaza la FSB. Mai trist e ca asta s-ar putea intampla si in
Romania. Doar ca in locul FSB-ului va fi
Fiscul…
