Eram la un ceai negru,
Led Zeppelin pe fundal//
Mi s-a părut că o văd
Pe vecina de la 7;
Dar nu era ea,
Măcar așa aveam pe cine să salut.
Cred, totuși,
Că e de ajuns să îmi pun
În ceai
Zâmbete de oameni necunoscuți
În loc de zahăr brun
Foarte puțin, deloc excesiv,
Mai ales că iarna
Ninge mai des cu dulcegării
Decât are
Doamna de lângă mine
Câteva pliculețe de zahăr
Sunt ok
Tot la masă
Singură
Fredonând piese triste,
Deloc inspirate
Dar atât de triste…
Încât mă uit ore întregi pe geam
Și același ceai îmi stă în față/
Oamenii nu se chinuie
Să îmi arunce vreo privire
Și, dacă se face seară sau nu,
E posibil ca din ceai
Să se facă Tequila
Și aia e
Filed under: