​Eram la un ceai negru,

Led Zeppelin pe fundal//

Mi s-a părut că o văd

Pe vecina de la 7;

Dar nu era ea,

Măcar așa aveam pe cine să salut.

Cred, totuși,

Că e de ajuns să îmi pun

În ceai

Zâmbete de oameni necunoscuți

În loc de zahăr brun

Foarte puțin, deloc excesiv,

Mai ales că iarna

Ninge mai des cu dulcegării

Decât are

Doamna de lângă mine

Câteva pliculețe de zahăr

Sunt ok

Tot la masă

Singură

Fredonând piese triste,

Deloc inspirate

Dar atât de triste…

Încât mă uit ore întregi pe geam

Și același ceai îmi stă în față/

Oamenii nu se chinuie

Să îmi arunce vreo privire

Și, dacă se face seară sau nu,

E posibil ca din ceai

Să se facă Tequila

Și aia e