Am hotărât să scriu această postare din două motive:

1. Am barbă de trei ani și m-am obișnuit cu ea.

2. Barba nu mă face mai bărbat, dar mă face pe mine.

Cei care mă cunosc, deja s-au obișnuit cu mine așa. Să renunț la barbă este o alegere dificilă, pe care trebuie să o fac din considerente sociale.

Poveste:

Totul a început în anul 2012 când, intrat în prima sesiune, am cam uitat să mă bărbieresc. Timpul a trecut, barba a crescut și m-am obișnuit cu ea. Am început să am grijă, să o aranjez și să-mi formez o înfățișare care să mă definească așa. Și mai mult de atât, mă ajuta să mai adaug încă 2, 3 ani pe chipul meu. Unii (cei care au peste 40 de ani) nu sunt foarte comozi cu adăugarea acestor ani, dar noi, cei tineri, da.

Acum, când am hotărât să o iau de la început, am descoperit că barba mă „deranjează”. Fără ea aș putea să lucrez într-un domeniu �