Nu am mai scris de mult. Nu pentru că nu am vrut, ci pentru că nu am putut. Nu din cauza lipsei de timp (care într-adevăr a existat) ci din cauza faptului că mintea mea nu mai putea reda nicio trăire. Nicio emoție nu o mai puteam transcrie pe hârtie. Am încercat și am renunțat. Am vrut să scriu și m-am răzgândit. M-am întrebat de ce mai țin blog-ul deschis. Care mai este rostul lui? Am avut o inițiativă de a-mi închide blog-urile, dar m-am oprit. Speram că voi mai scrie.
Și iată-mă din nou aici. În fața paginii albe pe care așez cu răbdare cuvintele care se năpustesc în mintea mea repede și fără răbdare. Da, trebuie să mă concentrez pentru că acum, la fel ca înainte, pot să scriu.
Poate că unii dintre voi veți crede că exagerez, sau nu înțelegeți ce vreau să spun. Ideea stă în felul următor: Sunt momente în viață în care facem alegerile nu cele mai bune și din dorința de a deveni independenți pe toate planurile (ast...