Și iată-mă din nou aici. În fața paginii albe pe care așez cu
răbdare cuvintele care se năpustesc în mintea mea repede și fără
răbdare. Da, trebuie să mă concentrez pentru că acum, la fel ca
înainte, pot să scriu.
Poate că unii dintre voi veți crede că exagerez, sau nu
înțelegeți ce vreau să spun. Ideea stă în felul următor: Sunt
momente în viață în care facem alegerile nu cele mai bune și din
dorința de a deveni independenți pe toate planurile (asta spun din
experiență personală), renunțăm la ceea ce suntem cu adevărat.
Renunțăm la tot ce am lucrat până atunci și trăim cu speranța că va
fi mai bine cândva, dar nu dorim să mai facem nicio
modificare.
Poate că sfărșitul anului 2014 și avântul cu care a început
anul 2015 m-au făcut să realizez că defapt „alex nu e simplu”.
Totul pornește de la dorința de a face ce-mi place. Asta este cel
mai important. Și spun acum, când am experiența a aproape 6 luni de
muncă într-un domeniu care nu mă definea. Un domeniu în care nu
puteam să-mi folosesc creativitatea, imaginația și cunoștințele pe
care le acumulasem. Ajunsesem să fac greșeli la care nu mă
așteptam, vorbeam ca o persoană diferită, gândeam ca un alt om și
mă confruntam cu o oboseală care nu mă reprezenta. Mă transformam
ușor în persoana de care fugeam. Deveneam acel bărbat care se
trezea în fiecare dimineață la ora 7, fugea la serviciu și apoi
aștepta să se întoarcă acasă pentru a dormi. Weekend-urile însemnau
relaxare și fuga de oameni. Nu-mi doream să mai văd niciun chip
necunoscut, nu mai suportam aglomerația și transportul în comun. Nu
mai voiam să vorbesc despre mine, despre literatură, artă, filme,
teatru sau viață. Nu mai eram în stare să citesc niciun paragraf
dintr-o carte pentru că eram obosit. Nu mai găseam nimic interesant
în scris și nici nu mai puteam să scriu. Eram NO MAN-ul de care am
fugit toată viața. Singurele plăceri erau cafeaua de dimineață
(luată de la un automat) și pauzele de la serviciu.
Schimbarea se face scurt și rapid.
Apoi am realizat că ăsta nu sunt eu și dacă mai continui așa,
așa voi rămâne. Mi-am pus ordine în minte, mi-am rearanjat
prioritățile și am luat hotărârea.
Acum nu lucrez, nu pot să spun că sunt fericit, dar am
posibilitatea să mă întorc la mine. Pot acum să mă redescopăr și
acum îmi doresc să lucrez într-un domeniu care să mă reprezinte și
pe care să-l pot reprezenta și eu cu mândrie.
Așa cum se obișnuiește, la miezul nopții (vorbesc aici la
trecerea dintre ani) mi-am pus trei dorințe și mi-am setat motto-ul
după care mă voi ghida de-a lungul acestui an CEA MAI IMPORTANTĂ
PERSOANĂ DIN VIAȚA MEA, SUNT EU. Puțin cam egocentristic, ar zice
unii, dar eu spun că, egocentristic sau nu, acesta este adevărul.
Trebuie să realizăm că tot ce facem, facem pentru noi, chiar și
atunci când oferim ceva unui sărac, tot pentru noi oferim și dacă
renunțăm la adevăratele noastre vise, riscăm să nu ne îndeplinim
scopul pentru care existăm în această formă.
Da, vă îndemn să vă bucurați de viață așa cum vă place vouă.
Dacă pentru tine viața înseamnă să petreci, petrece! Dacă tu vrei
să citești, citește! Dacă îți place să scrii, scrie și nimeni nu se
va supăra. Ești fericit atunci când te simți bine și trăiești
atunci când nu ești obosit după o zi de muncă.
Mă numesc Alex.
