Scriu de obicei noaptea. Undeva după ora 00. Nu știu de ce,
dar tot noaptea îmi place să învăț și să citesc. Noaptea îmi place
să mă gândesc la tot felul de lucruri și noaptea îmi imaginez
diferite povești de viață. Viața mea, viața altora.
Simt că mi-i sufletul plin și inima încărcată de frici și
emoții. Mi-e greu sufletul ca o haină murdară și mi-e încărcată
inima ca o carte plină de praf.
Ieri, mă jucam cu o minge în fața blocului. Era tot ce aveam
nevoie. Azi, nu-mi mai încap gândurile în cap. Ieri mă bucuram de o
ciocolată și împărțeam atent fiecare pătrățică (voiam să nu se
termine niciodată), astăzi mănânc o ciocolată pentru că mă
plictisesc.
Mi-s ochii obosiți și fruntea mi-e ridată.
Aș vrea să am o conversație cu ochii mei. Au văzut atâtea...
sunt martori la tot ceea ce există în jurul meu și observă și ceea
ce eu nu văd. I-aș întreba ce le-a plăcut lor cel mai mult să vadă
și ce îi deranjează cel mai mult la mine. Fruntea mi-e plină de
griji, se revarsă în pori obosiți fiecare zi ce trece. Fiecare
problemă se cuibărește liniștită lângă celelalte și se construiesc
astfel circumvoluțiuni eterne.
Mi-s mâinile lungi și grele, iar buzele mă dor. Mă dor buzele
de săruturile care nu sunt. Mi-e dor de pielea Ei și de mirosul
părului proaspăt spălat. Mi-e dor de culoarea tenului și de
șoaptele târzii.
Azi nu mai iubesc, nici ieri nu am făcut-o.
Poemul meu care a întârziat la cină
Timpul se împletește cu viața și
supraviețuiește.
Viața se împletește cu zilele și își urmează
cursul.
Zilele se împletesc cu anii și se prelungesc pe lângă
tălpile noastre.
Anii se împletesc cu visele și se amestecă în resturi de
mâncare.
Visele au propria logică. Sunt independente și
libere.
Eu îmi înnod cravata în jurul gâtului și îmi așez atent
batista de la buzunarul sacoului.
Cu părul aranjat, barba tunsă și zâmbetul desenat
discret
Pornesc spre răsărit.
Nu-mi permit să mă reîntâlnesc cu ea decât
așa.
Trebuie să vadă că am crescut și că sunt
responsabil.
Asta i-am promis când ne-am văzut ultima
dată.
Despre soare, nu mai vorbesc,
Cuvintele se încrucisează în scrabble-uri,
Integrame, intersecții și limbile bețivilor de la ora
8.
Sonoritatea vântului aduce muzica și desenează pe pielea
mea
Mici fioruri de frig.
Poemul meu care a întârziat la cină,
îmi cântă la vioară încet.
Vinul suspină în pahar.
