Scriu de obicei noaptea. Undeva după ora 00. Nu știu de ce, dar tot noaptea îmi place să învăț și să citesc. Noaptea îmi place să mă gândesc la tot felul de lucruri și noaptea îmi imaginez diferite povești de viață. Viața mea, viața altora.
Simt că mi-i sufletul plin și inima încărcată de frici și emoții. Mi-e greu sufletul ca o haină murdară și mi-e încărcată inima ca o carte plină de praf.
Ieri, mă jucam cu o minge în fața blocului. Era tot ce aveam nevoie. Azi, nu-mi mai încap gândurile în cap. Ieri mă bucuram de o ciocolată și împărțeam atent fiecare pătrățică (voiam să nu se termine niciodată), astăzi mănânc o ciocolată pentru că mă plictisesc.
Mi-s ochii obosiți și fruntea mi-e ridată.
Aș vrea să am o conversație cu ochii mei. Au văzut atâtea... sunt martori la tot ceea ce există în jurul meu și observă și ceea ce eu nu văd. I-aș întreba ce le-a plăcut lo...