Privesc fix usa. Dau cu ura in ea. O urasc! Nu se deschide. Ma proptesc de ea cu spatele alb si gol, ma las jos si pielea se vede plina de zgarieturi, dungi rosii pe suprafata dintre sange si exterior. O simt cum ma strange, ghemuita, in mine. Colturile si le largeste in centrimetrii corpului meu gol, mirosind a tacere. Sunt supusa iarasi fara sa stiu de ce…

Sunt donator de nevoie… Sunt donator de afectiune acum. Ia-ma. Strange-ma. Ciupeste-ma… Fa dragoste cu mine… dar nu ma lovi ca eu, eu, sunt cea care de acum inainte te voi tine in brate, te voi mangaia pe crestet, iti voi saruta fruntea transpirata. Buzele imi sunt pregatite… As spune ca nu am nevoie de ele, dar… am. Am nevoie de ele pentru… tine. Ia-ma pana nu imi cresc spini pe degete… Ia-ma pana nu ma intorc cu spatele. Ia-ma…

Unde te aflii acum? Te aflii in camera… In camera mea… Te rog, pofteste! Sunt singura din cate vezi… Ferestrele sunt mari, de sticla. Acum e noa...