In ultima vreme am disparut in peisaj pentru ca… pai pentru ca s-a intamplat viata.

Din pacate, am avut parte de niste senzatii tari care mi-au cam dat viata peste cap. Si toata chestia asta a deschis niste traume mai vechi pe care le aveam la purtator. Nu ma asteptam sa fiu atat de afectata de intreaga situatie, dar se pare ca am fost increzatoare in niste forte pe care, de fapt si de drept, nu le aveam suficient de puternice.

Asa se intampla cand te intinzi mai mult decat iti este plapuma. Cumva ma bucur sa lucrurile astea s-au intamplat (stiu ca poate parea anapoda ca ma bucur de situatii mai putin ok). Dar asa am realizat ca uneori e mai bine sa stai pe tusa decat sa te implici in chestii care fie nu te privesc, fie iti pot face extraordinar de mult rau.

Am realizat ca am luat aceeasi decizie deloc ok pentru mine: si anume sa ii pun pe altii pe primul loc in viata mea. Sa imi pun alegerile in stand by pana cand altii sunt ok. Unde s-a ajuns?