Lumea vorbește non-stop

Conversațiile enervante ne inundă timpanele

Muzica din căști tot nu ne scapă

De prezența lor, exagerat de nepăsătoare.

Doare;

– timpul se scurge prin irisul iritat

Secundele se scurg pe fețele intoxicate

Nimicul câștigă mereu.

Nimicul e mai bun decât orice intenție falsă

Nimicul e mai mai bun decât vorbele atât de des goale, trucate,

Spuse de guri ce au fost create să își mintă ascultătorii,

Inclusiv pe mine.

Îmi dau o palmă imaginară și tac

Și îmi culeg în minte gândurile laolaltă

Selectând ecologic

– apoi mă culc.

Tristețea e doar în mintea mea,

Eu încă mă joc de-a adultul

Mă tem (mă prefac că mă tem)

Că am riduri și că încep să am probleme adevărate

Mă prefac bine

Într-un cetățean preocupat,

Când în mine e dezastru

Seara – iar – tac �