Un prieten s-a dus să petreacă sărbătorile de iarnă la țară, într-o casă pe care nu prea o folosea, el fiind adept al civilizației urbane. S-a întors a doua zi, după ce a dârdâit o noapte de frig, cu toate calorifere electrice pe care le-a cărat de la Iași.

A petrecut sărbătorile în oraș, oarecum deziluzionat, dar hotărât să găsească o soluție de căldură în casa de la țară. Pentru că mă consideră un meseriaș în domeniu (o fi de la cei 20 de ani pe care i-am lucrat în administrație şi gospodărie comunală?) m-a rugat să-i spun ce variantă de încălzire ar avea, dar care să nu-l pună pe drumuri după ștampile și instalatori(el fiind un om ocupat) şi să nu-l coste mult instalarea și întreținerea (el nefiind nepot de șeic arab).

Dacă nu vrei să te preocupe încălzirea poți alege să stai în frig. În cazul ăsta ai cel puțin trei avantaje: nu te costă căldura, nu trebuie să ai grijă de instalația de încălzire și nu mai bagi frigiderul în priză, pentru că la 0-5 grade Celsius mâncarea se conservă foarte bine.

Sunt, desigur, şi câteva dezavantaje. Nu mai poți intra pe Facebook pentru că unele aparate, cum ar fi calculatorul, nu funcționează bine în frig (și umezeală). De asemenea, noaptea dormi în pijamale (pentru că porți mai multe) peste care pui paltonul. Ar mai fi micul inconvenient că nu mai poți face baie, ba chiar nici duș, ca să nu prinzi țurțuri sau chiar să rămâi înghețat, ceea ce ți-ar limita considerabil numărul gradelor de libertate. Nu mai povestesc despre faptul că vei căpăta o interesantă paloare vineție şi vei înghiți mai multe pastile decât un spital de front. Există șansa, totuşi, să prinzi primăvara, pentru că noi, oamenii, am supravieţuit unor glaciaţiuni. Dacă nu, măcar vei fi descoperit de savanţii mileniului 5, vei fi împăiat şi dus la muzeul cu ciudăţenii.

Dacă, în schimb, îţi place căldura, în sensul că ai bucuria de a te dezbrăca într-o cameră caldă după ce ai venit din iarna geroasă de afară, atunci ai nevoie de o sursă de încălzire.

Soluţii sunt multe, fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale. La unele eficienţa energetică e mai mare, dar necesită costuri şi eforturi iniţiale (avize, aprobări, autorizaţii, proiecte, modificări tehnice) considerabile. La altele, e mai uşor de cumpărat sursa de încălzire, dar te omoară factura la utilităţi.

Dacă eşti branşat la sistemul public, înseamnă că foloseşti echipamentul cu care a fost dotat apartamentul din construcţie, aşa că treaba ta este doar să plăteşti cheltuiala de încălzire şi să te rogi să nu fie vreo avarie pe reţea. Se poate evita "distracţia" cu defecţiunea dacă se programează din timp verificarea şi repararea tuturor reţelelor din bloc dar, să fim serioşi, câtă lume are grija asta în lunile de vară?

În cazul în care eşti o fire mai independentă sau locuieşti într-o casă te grăbeşti să-ţi montezi o centrală termică individuală, pe gaze sau pe lemne. Vă spun sigur: centrala pe lemne nu merge la bloc.

De ce aveţi nevoie? Avize, autorizaţii, instalaţie separată, centrala propriu-zisă, cota de gaz şi un instalator meseriaş priceput, cinstit şi treaz. Ce avantaj ai? Nu te doare capul că se sparge ţeava de căldură în subsol, dacă stai la bloc. Chestia e că tot trebuie să plăteşti reparaţia, că aşa spune legea. Adică plăteşti şi ce consumă centrala ta (curent, gaz) dar şi cheltuielile comune ale instalaţiei de încălzire din bloc. Dar te invidiază vecinii, burghezule!

Mai sunt, desigur, şi alte soluţii. În principal sunt soluţii de avarie, pentru încălzire locală. Începând de la sobele pe lemne care s-au construit pe vremea comunismului zgârcit, până la radiatoare electrice, cu ulei sau cu halogen (!), sobe pe gaz sau chiar aeroterme, care chiar sunt foarte ieftine. Din păcate, cam toate au consumuri care se măsoară în kilowaţi (mulţi kilowaţi) dar mai au şi alte păcate: randament scăzut, sunt periculoase de folosit fără supraveghere, zgomot sau lumină prea puternică (încercaţi să dormiţi într-o cameră încălzită de un radiator cu halogen!), fluctuaţii mari de temperatură ambiantă.

De curând a apărut o nouă soluție pe piața confortului termic. La noi e nouă, pentru că în alte țări se folosește pe scară largă.

Panourile radiante sunt foarte ușor de instalat (2-4 șuruburi prinse în perete), nu necesită avize, nu emană noxe periculoase, sunt sigure în exploatare, pot fi programate, unde mai pui că vin şi într-o gamă variată de forme estetice. Panoul radiant poate avea mai multe dimensiuni sau forme dar pot fi şi obiecte funcţionale – oglinzi sau decorative – tablouri. Ce ziceți de un peisaj tropical care chiar emană căldură? Rețineți: http://www.panouriradiante-incalzire.ro/

Dacă a rămas ceva neclar nu ezitați să cereți sfatul distribuitorului.

Deci, principiul este că panourile despre care vorbim emit un soi de radiații care fac bine organismului, care încălzesc mobila și pereții camerei, au consum energetic redus şi nu ocupă mult spațiu. Pot fi așezate pe podea, agățate de perete sau lipite de plafon, funcție de cum are chef proprietarul. Fiecare cameră poate avea propriul panou radiant (sau mai multe), iar acestea funcționează independent, după nevoi. Care e marele lor dezavantaj? Nu sunt apreciate de oamenii conservatori, opaci la noile descoperiri tehnice, care nu au încredere în soluții ieftine și la îndemână. Încă o dată: http://www.chibzuintza.ro/incalzire-panouri-radiante-infrarosu/

Eu cred că o să-mi iau unul cu oglindă. O să-mi încălzească fața, iar apoi o să mă flateze: "Ce zâmbet cald ai azi, șefu'! Radiezi, nu alta!"