Aseară în parc. Vreo 6-7 tineri (probabil liceeni sau studenți) discutau zgomotos cu veselia și entuziasmul specific vârstei. Prind doar un fragment din conversație.

Primul: … măi, era perfectă. Corp fain, frumoasă, blondă, zâmbet. Tot ce vrei. Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Mi-am zis „Trebuie să vorbești cu ea. La urma-urmei ce ai de pierdut?” Era cu mai multe fete. Stătea în mijlocul grupului și…

Al doilea: … da, astea bune stau tot timpul în mijlocului grupului. Să nu te poți apropia de ele!

Primul: Exact. Dar mi-am făcut curaj și m-am dus. Ce aveam de pierdut?! Mă apropii, o salut și îmi răspunde în engleză. Cică erau suedeze venite cu ceva program în Cluj. No, la asta nu mă așteptam. Și am început să o mai întreb una-alta.

După vreo 5 minute văd că se apropie de mine un urs. Măăăă! Era ditamai animalu’! Vancea nostru e mic pe lângă el. Numa’ atâta mi-o zis: „Why are you talking t...