Osho: Ce este dragostea?
N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al
lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa
de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate
cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una
dintre cele mai rare experiente. Da, se vorbeste despre ea. Se
scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de
dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la
radio, in reviste exista o imensa industrie care sa-ti puna la
dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea. Multi sunt
implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa inteleaga
dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen
necunoscut. Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute
fenomene. Este aproape ca si cum cineva ar intreba: Ce este hrana?
Nu ai fi surprins daca ar veni cineva la tine si ti-ar pune aceasta
intrebare? Aceasta intrebare ar fi relevanta numai daca persoana
respectiva ar fi fost privata de mancare de la inceputul
inceputului si nu ar fi gustat niciodata hrana. La fel este
intrebarea Ce este dragostea? Dragostea este hrana sufletului, insa
ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste,
astfel incat nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea este
relevanta, dar este trista. Trupul si-a primit hrana, asa ca poate
sa mearga mai departe. Insa sufletul nu si-a primit hrana, drept
pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca, ori se afla
etern pe patul de moarte. Cand ne nastem, suntem dotati cu
capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste
plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc
nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea. Dar problema
apare deoarece mama si tatal nu stiu ce este dragostea. Nici un
copil nu primeste parintii pe care ii merita nici un copil nu
primeste vreodata parintii pe care ii merita; parintii aceia pur si
simplu nu exista pe pamant. Iar pana cand acest copil devine
parinte, si el isi va fi pierdut capacitatea de a iubi. Am auzit de
o mica vale in care se nasc copii si in trei luni dupa nastere
orbesc. Era o societate mica, primitiva, in sanul careia exista o
musca ce provoca o infectie si orbirea, astfel incat intreaga
comunitate orbise. Fiecare copil se nastea cu ochi care functionau
perfect, dar in decurs de trei luni cel mult, orbea din cauza
acestor muste. Si probabil ca mult mai tarziu, in cursul vietii
lor, acesti copii trebuie sa se fi intrebat, Ce sunt ochii? Ce vrei
sa spui cand folosesti cuvantul ochi? Ce este vederea? Ce inseamna
sa vezi? Ce vrei sa spui cu asta? Iar intrebarea trebuie sa fi fost
lipsita de sens. Acesti copii se nasteau cu vedere, insa o pierdeau
cumva, in timpul cresterii. Asta s-a intamplat si cu dragostea.
Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in
el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca
dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se numeste
dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile
antecedente ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la
randul lor. Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca
despre dragoste. Pot sa spuna Te iubim foarte mult , dar ceea ce
fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul
in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic
de respect. Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o
persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul
nici macar nu este considerat a fi o persoana. Copilul este
considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu
face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale
parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici
un fel de respect si nici un fel de dragoste.
Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul,
sotul nu si-a iubit sotia. Intre ei nu exista dragoste in schimb
exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care
distrug dragostea. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge
vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea.
Dragostea este o floare fragila. Trebuie sa fie protejata, trebuie
sa fie calita, trebuie sa fie udata; numai atunci devine puternica.
Iar dragostea copilului este foarte fragila fapt natural, deoarece
copilul este fragil, corpul sau este fragil. Crezi ca un copil
lasat singur este capabil sa supravietuiasca? Gandeste-te numai cat
de neajutorat este copilul daca un copil este lasat singur, este
aproape imposibil sa supravietuiasca. Va muri si asta se intampla
si cu dragostea. Dragostea este data de-o parte, este neingrijita.
Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit
niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai si
aminteste-ti, nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime,
cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa
mai departe& poti sa ajungi pana la Adam si Eva si pana la Dumnezeu
Tatal! S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de
respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput
sa le porunceasca: Sa faceti asta si Sa nu faceti asta a inceput sa
faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. Sa nu mancati
fructele din pomul acesta. Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal
Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva
din Rai. Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare
parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara.
Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat. In mod
natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei
vieti? Incepe sa faca unele compromisuri. Incetul cu incetul,
devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar,
daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum
avem de-a face cu politica inceputul, ABC-ul politicii. In sinea
lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este
respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu
este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite
lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu
este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma
va primi dragostea parintilor. Asa ca, pentru a merita copilul
incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria
valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu
incetul incepe sa se simta vinovat. De multe ori, copilului ii
trece prin mintea ideea urmatoare: Astia chiar sunt parintii mei
adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc
pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste. De o mie
de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile
parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege
proportiile furiei provocate de aceste nimicuri. La orice nimic,
vede furia parintilor nu-i vine sa creada, este atat de injust si
de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul,
trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea
lui de a iubi este ucisa. Dragostea creste numai din dragoste.
Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste acesta este
aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un
mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel
de palpitatie imprejurul ei. Daca mama este iubitoare, daca tatal
este iubitor nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul
fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste
copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va
pune niciodata intrebarea Ce este dragostea? Va sti acest lucru de
la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau. Insa acest lucru
nu se intampla. Este pacat, dar acest lucru nu s-a intamplat pana
acum. Iar copiii invata felul de a se purta al parintilor lor
reprosurile lor, conflictul dintre ei. Uita-te la tine insusi. Daca
esti femeie, uita-te este posibil sa repeti, aproape identic,
comportamentul mamei tale. Uita-te la tine cand esti impreuna cu
iubitul sau cu sotul tau: ce faci? Nu cumva repeti un model? Daca
esti barbat,
uita-te ce faci. Nu cumva te porti exact ca tatal tau? Nu
cumva faci aceleasi prostii pe care le facea el? Odata, candva,
erai surprins Cum poate tata sa faca asa ceva? , iar acum faci
aceleasi lucruri. Oamenii nu fac decat sa repete; oamenii sunt
imitatori. Fiinta umana este o maimuta. Repeti comportamentul mamei
si al tatalui tau si trebuie sa renunti sa faci asta. Abia atunci
vei sti ce inseamna dragostea, altfel vei ramane deformat. Nu pot
sa definesc ce este dragostea, pentru ca nu exista nici o definitie
a dragostei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie
definite, asemenea nasterii, mortii, asemenea lui Dumnezeu,
asemenea meditatiei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie
definite nu pot sa-l definesc. Nu pot sa spun asta inseamna
dragoste , nu pot sa ti-o arat. Nu este un fenomen vizibil. Nu
poate sa fie disecat, nu poate sa fie analizat; poate numai sa fie
traita si numai prin traire vei sti ce este. Insa pot sa-ti arat
calea pentru a o trai. Primul pas este sa scapi de parintii tai. Si
prin asta nu vreau sa spun sa nu-ti respecti parintii, nici gand.
As fi ultimul care sa-ti spuna asa ceva. Nu vreau sa spun sa scapi
fizic de parintii tai, vreau sa spun sa scapi de vocile parintilor
dinlauntrul tau, de programul dinlauntrul tau, de inregistrarile
dinlauntrul tau. Sterge-le pur si simplu& si vei fi pur si simplu
surprins ca, daca vei scapa de parintii din launtrul fiintei tale,
te vei elibera. Pentru prima oara vei putea sa ai compasiune fata
de parintii tai, altfel acestlucru nu se va intampla: vei ramane
plin de resentimente. Oricine are resentimente fata de propriii
parinti. Cum sa nu nutresti resentimente fata de ei, cand ti-au
facut atat de mult rau? Si nu te-au ranit cu stiinta ti-au dorit
numai binele, au vrut sa faca tot ce puteau pentru binele tau. Insa
ce ar fi putut sa faca? Simplul fapt ca-ti doresti ceva nu inseamna
ca se va si intampla. Doar cu dorinta de bine nu se intampla nimic.
Iti doreau tot binele, acesta este adevarul; nu exista nici o
indoiala in aceasta privinta; oricare parinte vrea ca viata sa
aduca toate bucuriile copiilor lor. Insa ce pot face? Ei insisi nu
au cunoscut nici o bucurie in viata. Sunt roboti si cu
buna-stiinta, ori fara sa-si dea seama, deliberat sau intentionat,
vor crea o atmosfera in care copiii lor se vor transforma, mai
devreme sau mai tarziu, in niste roboti. Daca vrei sa fii o fiinta
omeneasca si nu o masina, descotoroseste-te de parintii tai. Si va
trebui sa fii cu foarte mare bagare de seama. Este o munca grea,
solicitanta; nu poti sa faci lucru acesta instantaneu. Va trebui sa
fii foarte atent la comportamentul tau. Uita-te si vezi cand este
prezenta mama ta, cand actioneaza ea prin intermediul tau opreste
asta, departeaza-te de asta. Fa ceva absolut nou, un lucru pe care
mama ta nici macar n-ar fi putut sa si-l imagineze. De exemplu,
iubitul tau se uita la o alta femeie cu o privire foarte
apreciativa. Acum uita-te la ceea ce faci tu. Faci acelasi lucru pe
care l-ar fi facut mama ta cand tatal tau se uita la o alta femeie
cu o privire plina de apreciere? Daca faci acest lucru, nu vei sti
niciodata ce inseamna dragostea, pur si simplu vei repeta o
poveste. Exact aceleasi roluri vor fi interpretate de alti actori,
asta-i tot; aceeasi piesa mizerabila repetata din nou si din nou.
Nu fi un imitator, iesi din asta. Fa ceva nou. Fa un lucru pe care
mama ta nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Fa un lucru nou, pe
care tatal tau nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Aceasta
noutate va trebui sa fie adusa in fiinta ta si dupa aceea va incepe
sa se reverse dragostea. Prin urmare, primul lucru esential pe care
trebuie sa-l faci este sa te descotorosesti de parintii tai. Al
doilea lucru esential este acesta: oamenii cred ca pot sa iubeasca
numai atunci cand gasesc partenerul potrivit o prostie! Nu vei gasi
niciodata unul. Oamenii cred ca vor iubi numai atunci cand vor gasi
barbatul perfect sau femeia perfecta. Prostie! Nu-i vei gasi
niciodata, deoarece femeia perfecta si barbatul perfect nu exista.
Iar daca ar exista, nu si-ar bate capul cu dragostea ta. Pur si
simplu nu i-ar interesa. Am auzit de un barbat care a ramas holtei
toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de
saptezeci de ani, cineva l-a intrebat: Ai calatorit foarte mult ai
cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma
la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar
una?
Batranul s-a intristat profund. A spus: Ba da, o data am
gasit-o. Intr-o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta.
Curiosul l-a intrebat mai departe: Si ce s-a intamplat? De ce nu
te-ai casatorit? Trist, batranul i-a spus: Pentru ce? Ea il cauta
pe barbatul perfect. Si aminteste-ti, cand doua fiinte sunt
perfecte, nevoia lor de dragoste nu este aceeasi ca nevoia ta de
dragoste. Are niste caracteristici cu totul diferite. Nu intelegi
nici macar dragostea care este posibila pentru tine, asa ca nu vei
intelege dragostea lui Buddha sau dragostea pe care o revarsa
asupra ta un Lao Tzu nu vei putea sa o intelegi. Mai intai trebuie
sa intelegi dragostea care este un fenomen natural. Nici macar
acest lucru nu s-a intamplat. Mai intai trebuie sa intelegi ceea ce
este natural si apoi ceea ce este transcendental. Prin urmare, al
doilea lucru pe care trebuie sa-l retii este sa nu cauti niciodata
barbatul perfect sau femeia perfecta. Si aceasta idee ti-a fost
bagata in cap ca daca nu vei gasi barbatul perfect sau femeia
perfecta, nu vei cunoaste fericirea. Asa ca tot continui sa cauti
perfectiunea si nu o gasesti, asa ca esti nefericit. Pentru a pluti
si a creste in dragoste nu este necesara perfectiunea. Dragostea nu
are nimic de-a face cu celalalt. O persoana iubitoare pur si simplu
iubeste, la fel cum o persoana vie respira si bea, mananca si
doarme. Exact la fel, o persoana cu adevarat iubitoare iubeste. Nu
spui, Daca aerul nu este perfect, nepoluat, eu nu respir. Continui
sa respiri chiar si in Los Angeles; continui sa respiri chiar si in
Bombay. Continui sa respiri pretutindeni, chiar daca aerul este
poluat, otravit. Continui sa respiri! Nu-ti poti permite sa nu
respiri pentru ca aerul nu este asa cum ar trebui sa fie. Daca ti-e
foame, mananci ceva, indiferent ce. In desert, daca mori de sete,
bei orice. Nu vei insista sa ti se dea o Coca-Cola, merge orice
orice este de baut, apa chioara, chiar si apa murdara. Este un fapt
cunoscut ca au existat oameni care si-au baut propria urina. Cand
mori de sete, nu te mai intereseaza ce este, bei orice sa-ti
astamperi setea. Oamenii si-au ucis camilele in desert sa bea apa
camilele stocheaza apa in corpul lor. Situatia devenea periculoasa
in acest conditii, pentru ca oamenii trebuiau sa mearga pe jos
kilometri intregi. Insa le era atat de sete, incat setea a contat
mai mult mai intai apa; altfel mureau. Fara apa, chiar daca ar fi
mai trait camila, ce-ar fi mai putut sa faca? Camila ar fi dus un
cadavru in orasul cel mai apropiat, deoarece fara apa oamenii ar fi
murit. O persoana vie si iubitoare pur si simplu iubeste. Dragostea
este o functie naturala. Prin urmare, al doilea lucru pe care
trebuie sa ti-l amintesti este sa nu cauti perfectiunea; altfel nu
va curge nici un fel de dragoste prin tine. Dimpotriva, vei deveni
ne-iubitor. Oamenii care cer perfectiunea sunt oameni complet
ne-iubitori, nevrotici. Chiar daca isi pot gasi un iubit sau o
iubita, cer perfectiune, iar dragostea este distrusa din caza
acestei pretentii. Daca un barbat iubeste o femeie sau o femeie
iubeste un barbat, apar imediat pretentiile. Femeia incepe sa aiba
pretentia ca barbatul sa fie perfect, doar pentru ca o iubeste pe
ea. Ca si cum ar fi comis un pacat! De-acum trebuie sa fie perfect,
de-acum trebuie sa se descotoroseasca de toate limitarile lui
brusc, doar din cauza acestei femei? De-acum nu mai poate sa fie
om? Trebuie sa devina fie supraom, fie un fals, un prefacut.
Natural, este foarte greu sa devii un supraom, asa ca oamenii devin
niste falsuri. Incep sa se prefaca, sa joace teatru, sa se prefaca.
In numele dragostei, oamenii nu fac decat devina niste prefacuti.
Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este
sa nu ceri niciodata perfectiunea. Nu ai nici un drept sa pretinzi
nimic de la nimeni. Daca nu te iubeste nimeni, fii recunoscator,
dar nu cere nimic pentru ca celalalt nu are nici o obligatie sa te
iubeasca. Atunci cand cineva iubeste, este un miracol. Fii
impresionat de miracol. Insa oamenii nu sunt impresionati. Pentru
niste nimicuri, distrug toate posibilitatile de a exista dragoste.
Nu sunt prea interesati de dragoste si de bucuria ei. Sunt mai
interesati de incursiunile in alte ego-uri. Fii preocupat de
bucuria ta. Fii cat se poate de preocupat de bucuria ta, sa nu te
intereseze altceva
decat bucuria ta. Toate celelalte sunt neesentiale. Dragostea
ca functie naturala, la fel cum respiri. Iar atunci cand iubesti pe
cineva, nu incepe sa ai pretentii; altfel, de la bun inceput vei
inchide portile. Nu te astepta la nimic. Daca ti se iveste ceva in
cale, fii recunoscator. Daca nu se iveste nimic, nu este nevoie sa
se iveasca. Nu poti sa te astepti la ceva. Insa urmareste-i pe
oameni, urmareste-i cum se trateaza unii pe altii ca si cum ar avea
obligatii reciproce. Daca sotia iti pregateste masa, nu-i
multumesti niciodata. Nu spun ca ar trebui sa dai glas
multumirilor, insa ar trebui sa se vada in ochii tai. Insa nu-ti
bati capul, iei lucrul acesta ca fiind de la sine inteles asta e
treaba ei. Cine ti-a spus asta? Daca sotul tau castiga bani, nu-i
multumesti niciodata. Nu simti nici un fel de gratitudine. Asta e
treaba barbatului. Asta se petrece in mintea ta. Cum ar putea sa
creasca dragostea? Dragostea are nevoie de un climat de dragoste,
dragostea are nevoie de un climat de gratitudine, de multumire.
Dragostea are nevoie de o atmosfera neconstrangatoare, de o
atmosfera lipsita de asteptari. Acesta este al doilea lucru pe care
trebuie sa ti-l amintesti. Iar al treilea lucru este urmatorul. In
loc sa te gandesti cum sa faci sa primesti dragoste, incepe sa o
dai. Nu exista nici un alt mijloc. Oamenii sunt mai preocupati cum
sa apuce si sa ia. Pe toti ii intereseaza sa primeasca si se pare
ca nimanui nu-i face vreo placere sa dea. Atunci cand dau, oamenii
o fac cu o mare reticenta chiar daca dau, dau numai ca sa primeasca
la randul lor si au o atitudine comerciala. Este un targ. Totdeauna
au foarte mare grija sa primeasca mai mult decat dau in felul
acesta au facut un targ bun, o afacere buna. Iar celalalt face
acelasi lucru. Dragostea nu este o afacere, asa ca inceteaza sa ai
o atitudine de am de afaceri. Altfel iti vei irosi viata si vei
rata dragostea si tot ceea ce este frumos in ea pentru ca tot ceea
ce este frumos nu are nimic in comun cu afacerile. Afacerile sunt
lucrul cel mai urat din lume un rau necesar, insa existenta nu are
nimic in comun cu afacerile. Copacii infloresc, nu este o afacere;
stelele sclipesc, nu este o afacere, si nu trebuie sa platesti
nimic nimanui pentru asta si nimeni nu cere nimic de la tine. Vine
o pasare, se asaza la usa ta, canta un cantec si nu-ti cere nici un
certificat si nici un semn de apreciere. A cantat cantecul si apoi
pleaca fericita in alta parte, fara sa lase vreo urma. Asa creste
dragostea. Da si nu astepta sa vezi cat de mult poti sa iei. Da, ea
vine, inmiita, dar vine natural. Vine dupa propria vointa, nu este
nevoie sa o chemi. Cand o chemi, nu vine niciodata. Cand o chemi, o
ucizi. Prin urmare, da. Incepe sa dai. La inceput va fi greu,
deoarece intreaga ta viata ai fost antrenat nu sa dai, ci sa iei.
La inceput va trebui sa te lupti cu propria platosa. Musculatura
ti-a intepenit, inima ti-a inghetat, ai devenit rece. La inceput
iti va fi greu, dar fiecare pas facut te va duce la un altul si
incetul cu incetul, fluviul va incepe sa curga. La inceput
descotoroseste-te de parintii tai. Descotorosindu-te de parintii
tai, te descotorosesti de societate, descotorosindu-te de parintii
tai, te descotorosesti de civilizatie, educatie, de totul deoarece
parintii tai reprezinta toate acestea. Devii un individ. Pentru
prima oara, nu mai faci parte din masa, ai o individualitate
autentica. Esti pe cont propriu. Asta inseamna maturizarea. Asa ar
trebui sa fie o persoana matura. O persoana matura este o persoana
care nu are nevoie de parinti. O persoana matura este o persoana
care nu are nevoie de nimeni de care sa se agate sau sa se
sprijine. O persoana matura este o persoana fericita in solitudinea
ei solitudinea ei este un cantec, o sarbatoare. O persoana matura
este o persoana care poate sa fie fericita cu ea insasi. Aceasta
singuratate nu inseamna singuratate, faptul de a fi solitar
inseamna solitudine, este meditativa. Intr-o buna zi a trebuit sa
iesi din pantecul mamei. Daca ai fi ramas acolo mai mult de noua
luni, ai fi murit nu numai tu, ci si mama ta ar fi murit. Intr-o
buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei tale; apoi intr-o alta
zi a trebuit sa iesi din atmosfera familiei tale, un alt pantec, ca
sa te duci la scoala. Dupa aceea intr-o alta zi a trebuit sa iesi
din atmosfera scolii, un alt pantec, ca sa iesi in lumea larga.
Insa in profunzimea sinelui tau, esti in continuare tot un copil.
Inca te afli in pantec! Exista straturi suprapuse de pantec si
acest pantec trebuie spart. Asta reprezinta ceea ce in Orient am
numit cea de-a doua nastere. Cand ai ajuns la cea de-a doua
nastere, esti complet liber de impresiile parintilor. Si frumusetea
este ca o asemenea persoana le este recunoscatoare parintilor sai.
Paradoxul este ca numai o asemenea persoana isi poate ierta
parintii. Are compasiune si dragoste pentru ei, are
sentimente extraordinar de puternice pentru ei, pentru ca si
ei au suferit la fel. Nu este o persoana furioasa, nu, nici pe
departe. Poate sa aiba lacrimi in ochi, dar nu este o persoana
furioasa si va face tot ceea ce va putea pentru a-si ajuta parintii
sa avanseze catre o asemenea plenitudine a singuratatii, la o
asemenea inaltime a singuratatii. Trebuie sa devii o
individualitate, acesta este primul lucru. Al doilea lucru este sa
nu astepti perfectiunea si sa nu ceri si sa nu pretinzi. Iubeste
oamenii obisnuiti. Nu e nimic in neregula cu oamenii obisnuiti.
Oamenii obisnuiti sunt extraordinari! Fiecare fiinta umana este
atat de unica; arata respect pentru aceasta unicitate. In al
treilea rand, da, si da fara nici o conditie atunci vei sti ce
inseamna dragostea. Eu nu o pot defini. Iti pot arata calea pentru
a o cultiva. Iti pot arata cum sa sadesti o tufa de trandafiri, cum
sa o uzi, cum sa ii pui ingrasamant, cum sa o protejezi. Apoi, din
senin, intr-o buna zi, apare trandafirul si casa ta e plina de
parfumul lui. Asa se intampla si dragostea. Sursa : Osho,
Fragmentul face parte din cartea Cand iubesti, aparuta la
PRO Editura si Tipografie
