Sunt încântat să vă întâlnesc. Iată-ne adunaţi aici pentru a
cunoaşte adevărul, pentru a ajunge la
Divin. Într-un cuvânt, pentru a descoperi cine suntem (ceea ce
suntem). Vă pun o întrebare: ceea ce
căutăm este separat de voi? Puteţi fi în căutarea a ceva ce se
află în altă parte, dar această căutare este
posibilă atunci când este vorba de identitatea voastră
profundă? Nu, căci cel care caută şi cel căutat
sunt una şi aceeaşi fiinţă. Puteţi răscoli Universul întreg
fără a putea vreodată să vă găsiţi pe voi înşivă.
Vă depărtaţi astfel din ce în ce mai mult de scopul urmărit.
Dacă aspiraţi la obiecte materiale trebuie să
vă adresaţi mediului înconjurător, dar dacă doriţi să ştiti ce
anume sunteţi, trebuie să fiţi liniştiţi,
imperturbabili şi să renunţaţi la orice urmărire. Fiinţa
voastră reală nu se va revela decât într-o linişte
totală, în vidul perfect al spiritului...........
Un saddou, un călugăr, se afla în vârful unei coline. Soarele
se înălţa pe cer.
Un grup de excursionişti zări omul, în picioare, sus pe
colină. “Ce face oare?” – se întrebară ei. Unul
dintre ei spuse: “Scrutează împrejurimile, probabil şi-a
pierdut o vacă”. “Nu, - obiectă altul – nu pare
să caute ceva, s-ar spune mai curând că aşteaptă pe cineva
care urcă colina mai încet decât el”. Un al
treilea spuse: “Nu caută nimic şi nu aşteaptă pe nimeni. e
plonjat în contemplarea Divinului”. Cum nu
reuşeau să se pună de acord, ei se duseră lângă saddou. “Ai
pierdut o vacă?” – întrebă primul. “Nu” –
răspunse ascetul. “Atunci aştepţi pe cineva?” – presupuse al
doilea. “Nu” – replică călugărul. “Poate
îl contempli pe Dumnezeu?” – făcu al treilea. Răspunsul fu de
asmeeni negativ. “Atunci, ce faci aici?”
– strigară cei trei. “Nu fac nimic. Stau în picioare. Atât.
Exist” – răspunse călugărul.
Existaţi şi voi cu aceeaşi simplitate. Nu faceţi nimic
special. Atunci, ceea ce scapă oricărui
limbaj va apare. Chintesenţa tuturor experienţelor, naşterea
adevărului, realizarea Eu-lui vostru real,
apariţia Divinului.
de OSHO
