Povestea următoare este despre doi bărbaţi grav bolnavi,
imobilizaţi la pat,
împărţind aceeaşi cameră de spital. Unuia dintre ei i se
permitea să stea aşezat în
fiecare zi câte o oră pentru a facilita drenarea fluidului din
plămâni. Patul său era
poziţionat în dreptul singurei ferestre din cameră.
Celălalt bărbat era imobilizat în poziţie culcată şi îi era
inaccesibilă ipotetica
privelişte pe care o oferea unica fereastră.
Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. Şi
vorbeau la nesfârşit:
despre soţiile lor, despre carierele lor, despre serviciul
militar şi despre locurile în
care îşi petreceau vacanţele. În fiecare după-amiază, cel
căruia i se permitea să
stea aşezat, îi descria celuilalt ceea ce vedea afară.
Omul care nu putea privi pe fereastră ajunsese să trăiască
pentru ora aceea din zi
când i se descria în amănunţime ce se întâmplă în afara
spitalului. Perspectiva sa
se lărgea şi căpăta substanţă datorită acestei descrieri.
Fereastra pare-se că dădea
spre un parc cu un minunat lac. O mulţime de raţe sălbatice şi
lebede îşi găsiseră
cămin în acel lac iar copiii se jucau lansând în apă bărci în
miniatură. Îndrăgostiţii
se plimbau îmbrăţişaţi admirând florile în toate culorile
curcubeului ce creşteau
din belşug în parc. Copaci seculari mărgineau aleile iar pe
cer se profilau clădirile
oraşului ce se vedeau în depărtare.
www.ozibuna.net - situl care îţi face ziua mai bună
Fiecare zi să-ţi fie mai bună şi viaţa mai frumoasă!
Omul de la fereastră povestea cu voce domoală şi cu detalii
minuţios alese tot ce
parcul îi dezvăluia. Celălalt se lăsa purtat de povestire
închizând ochii şi
imaginându-şi toate scenele. Într-o după-aminază călduţă omul
de la fereastră
povesti despre parada care tocmai trecea prin parc.
Deşi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reuşea să îşi
imagineze clovnii,
carele alegorice, caii impodobiţi şi maşinile decorate de
sărbătoare.
Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastră începu
să fie invidios pe şansa
celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastră de a-i
descrie în detaliu ce se
întâmplă afară, dar şi-ar fi dorit să fie el cel care putea
admira priveliştea.
Începuse să îşi antipatizeze colegul de cameră şi, în cele din
urmă, ajunsese să-şi
dorească cu disperare să fie el aşezat în locul aceluia.
Într-o dimineaţă, infirmiera ce îi avea în grijă constată că
bolnavul de la fereastră
murise liniştit în somn. Cu tristeţe, cheamă asistenţii să ia
trupul neînsufleţit.
Curând după aceea, bolnavul ce tânjea după patul de lângă geam
întrebă dacă nu
poate fi mutat în locul pe care şi-l dorise atât.
Infirmiera îl transferă imediat şi se asigură că stă
confortabil apoi îl lăsa singur.
Încet şi cu mare greutate bolnavul nostru reuşi să se
proptească într-un cot şi să
încerce să arunce o primă privire afară. În sfârşit se putea
bucura nemijlocit de
priveliştea de afară!
Se căzni să se întoarcă şi privi pe fereastră. În locul
parcului nu era decât un zid
gol! Sună infirmiera şi o intrebă: “Cum se face că omul acela,
colegul meu de
cameră, vedea un parc şi un lac şi îmi descria totul atât de
fidel? Cum putea să îmi
spună despre frumuseţe şi dragoste când, de fapt, el nu putea
vedea decât un zid
vechi din cărămidă?”.
Sora îi răspunse surprinsă: “Vai! Nu ştiai că bietul tău coleg
de cameră era orb? Nu
putea vedea nici măcar zidul darămite altceva”. Apoi adăugă
tristă: “Poate voia
doar să te încurajeze”.
Ai auzit o poveste mai emoţionantă decât asta? Ai simţit
vreodată ceva asemănător
sentimentelor pe care această povestire le invocă?
Dacă trăieşti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au alţii şi
tu nu ai, cu siguranţă vei
rata bucuria de a primi ceea ce alţii încearcă să îţi
dăruiască. Aşa că e mai bine să
lupţi pentru ceea ce-ţi doreşti tu şi să nu mai ţii cont de
ceea ce zic cei din jur.
Ai simţit vreodată invidie cruntă faţă de o persoană căreia ai
fi vrut să îi iei
locul? Ai fost vreodată dezamăgit - poate ceva care ai crezut
că va fi minunat, s-a
dovedit ulterior a fi mult mai puţin de atât? Ai primit
vreodată încurajări fără
rezerve şi nu ai apreciat la acel moment importanţa lor? "
Cartea cu povesti volumul I,,
