| Cehov, într-un timbru din URSS, 1960 Sursa: rebelul.wordpress.com |
După cum afirmă cu multă autoritate părinţii şi şefii
mei, ea s-a născut înaintea mea. Nu ştiu dacă au dreptate sau nu,
ştiu doar atât că nu-mi amintesc nicio zi din viaţă în care să nu-i
fi aparţinut, şi să nu-i fi simţit puterea asupra mea. Nu mă
părăseşte nici ziua, nici noaptea, şi nici eu nu fac vreo încercare
să fug de ea - legătura noastră e, prin urmare, trainică,
temeinică...Dar să nu mă invidiezi, tânără
cititoare!...
Această legătură înduioşătoare nu-mi aduce decât
nenorocire.
În primul rând, pentru că nepărăsindu-mă nici zi,
nici noapte, ea nu mă lasă să-mi văd de treabă. Mă împiedică să
citesc, să scriu, să mă plimb, să mă bucur de natură...În timp ce
scriu aceste rânduri, îmi dă cu cotul şi mă îmbie în fiecare clipă
spre pat, aşa cum antica Cleopatra îl îmbia pe nu mai puţin
anticul Antoniu.
În al doilea rând, mă ruinează ca o cocotă pariziană.
De dragul ei am jertfit totul: carieră, renume, confort...Din cauza
ei umblu rufos, stau într-o cameră mobilată ieftină, mănânc pe
sponci, scriu cu cerneală spălăcită. Totul e înghiţit de ea,
nesăţioasa! O urăsc, o dispreţuiesc...
De mult ar fi trebuit să divorţez de ea, şi dacă n-am
făcut-o, nu-i din pricină că avocaţii din Moscova iau patru mii de
ruble pentru un divorţ...Deocamdată n-avem copii...Vreţi să ştiţi
cum o cheamă? Are un nume poetic care seamănă cu Lelia, Leolia,
Leni...O cheamă- Lenea.
Text reprodus din volumul A. P. Cehov, II, Dramă
la vânătoare, Schiţe şi povestiri (1884-1885), Traduceri de
Ana Boldur, Natalia Radovici, Alexandra Bărcăcilă, Otilia Cazimir
şi Nicolae Guma, Bucureşti, Editura Univers, 1987
RSS
