Cand s-au hotarat sa ne lase sa ne stabilim intr-un pantec de femeie calda  nimic nu ni se mai parea rece. Totul era cald si rosu. Fluxul sangelui in vene ne mangaia de noapte buna chiar si cand nu era timpul sa ne asezam capul peste o liniste dulce de femeie.

Ne-am nascut in aceeasi zi, dar umbrele noastre nu au fost niciodata la fel. A urmat si primul moment cand ne-am tinut de mana si de atunci ceea ce parea ca ne legase se transformase intr-un juramant:  Nu vei cunoaste nici frica, nici lacrima, nici rautate, nici tunete, nici fulgere, nici ploi si nici fantasme. Cand lacrimam, lacrimile ei erau mai mari decat ale mele. Tinea mortis sa-mi preia din greutate numai pentru a nu simti durere.

Am ales amandoua pianul si impreuna cantam partituri, chiar daca imaginar. Am ales fotografia pentru ca era sursa cea mai tacuta de a pastra amintiri. Am ales primavara si toamna pentru ca nu erau nici prea calde si nici prea reci. Am ales verdele pentru ca r...